TENDENȚIOZITATE s. f. Însușirea de a fi tendențios; tendenționism. Apologeții ideologiei burgheze acuză pe scriitorii sovietici, și chiar pe scriitorii progresiști ai Apusului, de tendențiozitate. V. ROM. decembrie 1953, 265. Noi ne mîndrim... cu tendențiozitatea literaturii noastre. SAHIA, U.R.S.S. 160.