4 definiții pentru tenaclu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tenaclu sn [At: DN3 / Pl: ? / E: ger Tenakel] (Tip) Port-manuscris.

TENÁCLU s.n. (Poligr.) Port-manuscris. [< germ. Tenakel].

TENÁCLU s. n. portmanuscris. (< germ. Tenakel)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: tenaclu
substantiv neutru (N40)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tenaclu
  • tenaclul
  • tenaclu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tenaclu
  • tenaclului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tenaclu

etimologie: