13 definiții pentru tenacitate țânăcitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TENACITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi tenace (1); stăruință, perseverență, dârzenie. 2. Proprietate a unui material de a se deforma relativ mult, sub acțiunea unor solicitări exterioare, înainte de a se rupe. ♦ Mărime caracteristică unui material solid, egală cu deformația lui specifică la rupere. – Din fr. ténacité, lat. tenacitas, -atis.

TENACITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi tenace (1); stăruință, perseverență, dârzenie. 2. Proprietate a unui material de a se deforma relativ mult, sub acțiunea unor solicitări exterioare, înainte de a se rupe. ♦ Mărime caracteristică unui material solid, egală cu deformația lui specifică la rupere. – Din fr. ténacité, lat. tenacitas, -atis.

tenacitate sf [At: NEGULICI / V: (îvr) țânăci~ / E: fr ténacité, lat tenacitas, -atis] 1 Proprietate a unui material solid de a suporta deformații relativ mari, sub acțiunea unor solicitări exterioare, înainte de a se rupe. 2 Mărime caracteristică unui material solid, egală cu deformația lui specifică la rupere. 3 (Fig) Rezistență.(Fig) Stăruință. 5 (Fig) Dârzenie (8).

TENACITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi tenace; stăruință, persistență, perseverență, îndîrjire. Același sunet straniu... îl iau mereu de la început... cu o perseverență și cu o tenacitate care pînă la urmă par și ele o adevărată forță cosmică. BOGZA, C. O. 397. Femeia păru încurcată, însă își urmări gîndul cu tenacitate. CAMIL PETRESCU, N. 105. 2. Proprietatea corpurilor solide de a rezista la rupere. Tenacitatea fierului. ♦ Mărime caracteristică a unui material solid, egală cu deformația lui specifică la rupere.

TENACITÁTE s.f. 1. Calitatea de a fi tenace; stăruință, îndârjire, perseverență. 2. Calitatea unui corp de a fi rezistent la rupere. [Cf. fr. ténacité, it. tenacità].

TENACITÁTE s. f. 1. calitatea de a fi tenace; stăruință, perseverență. 2. calitatea unui material solid de a fi rezistent la rupere. (< fr. tenacité, lat. tenacitas)

TENACITÁTE f. 1) Caracter tenace; asiduitate; insistență; perseverență. 2) tehn. Capacitate de rezistență la rupere. [G.-D. tenacității] /<fr. tenacité, lat. tenacitas, ~atis

tenacitate f. 1. caracterul celor tenace; 2. fig. aderare neclintită la o idee, la un proiect; 3. perzistență, calitatea celor ce durează.

*tenacitáte f. (lat. tenácitas, -átis). Calitatea de a fi tenace.

țânăcitate sf vz tenacitate


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tenacitáte s. f., g.-d. art. tenacitắții

tenacitáte s. f., g.-d. art. tenacității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TENACITÁTE s. 1. v. stăruință. 2. perseverență, răbdare, stăruință. (Dovedește multă ~ în acțiunile sale.) 3. dârzenie, încăpățânare, îndărătnicie, perseverență, persistență, stăruință, (rar) cerbicie. (Obiectiv urmărit cu ~.) 4. v. tărie.

TENACITATE s. 1. insistență, perseverență, persistență, statornicie, stăruință, (rar) perseverație, (înv.) stăruială, stăruire. (O ~ demnă de laudă.) 2. perseverență, răbdare, stăruință. (Dovedește multă ~ în acțiunile sale.) 3. dîrzenie, încăpățînare, îndărătnicie, perseverență, persistență, stăruință, (rar) cerbicie. (Obiectiv urmărit cu ~.) 4. duritate, rezistență, soliditate, tărie. (~ unui metal.)

Intrare: tenacitate
tenacitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tenacitate
  • tenacitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • tenacități
  • tenacității
plural
vocativ singular
plural
țânăcitate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.