9 definiții pentru temporizator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMPORIZATÓR, -OÁRE, temporizatori, -oare, adj. Care tărăgănează. – Din fr. temporisateur.

TEMPORIZATÓR, -OÁRE, temporizatori, -oare, adj. Care tărăgănează. – Din fr. temporisateur.

temporizator, ~oare smf, a [At: BARCIANU / V: (înv) ~isăt~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr temporisateur] 1-2 (Persoană) care tergiversează.

TEMPORIZATÓR, -OÁRE adj. Care temporizează. [Cf. fr. temporisateur].

TEMPORIZATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care temporizează. II. s. n. aparat care introduce intenționat un interval de timp între începutul și sfârșitul funcționării unui dispozitiv electric sau electronic. (< fr. temporisateur)

TEMPORIZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care temporizează; care tărăgănează. /<fr. temporisateur

temporizator a. și m. care temporizează.

*temporizatór, -oáre adj. Care temporizează: generalu roman Fabiŭ era numit „Temporizatoru”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

temporizatór adj. m., pl. temporizatóri; f. sg. și pl. temporizatoáre

temporizatór adj. m., pl. temporizatóri; f. sg. și pl. temporizatoáre

Intrare: temporizator
temporizator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temporizator
  • temporizatorul
  • temporizatoru‑
  • temporizatoare
  • temporizatoarea
plural
  • temporizatori
  • temporizatorii
  • temporizatoare
  • temporizatoarele
genitiv-dativ singular
  • temporizator
  • temporizatorului
  • temporizatoare
  • temporizatoarei
plural
  • temporizatori
  • temporizatorilor
  • temporizatoare
  • temporizatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

temporizator

  • 1. Care tărăgănează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: