3 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. închisoare, pușcărie. ◊ (Jur.) Temniță grea = (în Codul penal anterior) pedeapsă privativă de libertate, care urma să se execute într-un regim de severitate și se aplica pentru unele fapte penale considerate drept crime. [Pl. și: temniți] – Din sl. tĭmĭnica.

temniță sf [At: PSALT. HUR. 120713 / V: (îrg) ~mi~, tevn~, timi~, tim~ / Pl: ~țe, (îrg) ~ți / E: slv темница] 1 (Îrg) Închisoare. 2 (îrg) Pedeapsă cu închisoarea. 3 (Jur; iuz) ~ grea Pedeapsă privativă de libertate, care se aplica pentru unele infracțiuni calificate crime și care se executa în penitenciare cu regim sever Si: recluziune. 4 (Mol; îf tevniță) Pivniță.

TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. Închisoare, pușcărie. ♦ (Jur.) Temniță grea = pedeapsă privativă de libertate, care se aplica pentru unele infracțiuni calificate crime și care se executa în penitenciare cu regim sever. [Pl. și: temniți] – Din sl. tĩmĩnica.

TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. Închisoare, pușcărie. Palatul este păzit ca o temniță. NEGRUZZI, S. III 473. În temniță m-ai băgat, Ț-ai croit mare păcat. HODOȘ, P. P. 136. Fie-i moara rîșniță Și hodina-n temniță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 282. ◊ (Metaforic) O temniță adîncă îmi e locuința. ALEXANDRESCU, M. 39. ◊ (Jur.) Temniță grea = pedeapsă care se aplică pentru crime și care se execută în penitenciare anume destinate pentru aceasta. – Pl. și: temniți (EMINESCU, O. I 151, ALECSANDRI, T. 261).

TÉMNIȚĂ ~e f. înv. 1) Instituție corecțională în care își ispășesc pedeapsa persoanele condamnate la privațiune de libertate; pușcărie; închisoare; dubă; penitenciar. 2) Clădire în care se află această instituție. [G.-D. temniței] /<sl. timinica

temniță f. închisoare adâncă și întunecoasă. [Slav. TĬMĬNIȚA, pușcărie (din TĬMA, întuneric)].

témniță f., pl. e (vsl. tĭmĭnica și temĭnica, bg. tŭmnica. V. temnic și chĭomb). Închisoare, pușcărie, carceră. Fig. Odaĭe rece și întunecoasă. Odaĭe de ținut baniĭ, tezaur. – Și tevn-.

ÎNTEMNIȚÁ, întemnițez, vb. I. Tranz. A băga pe cineva în temniță. – În + temniță.

întemnița vt [At: DA ms / V: (înv) ~icia / Pzi: ez / E: în- + temniță] A închide pe cineva în temniță Cf încarcera.

temnița vt [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 4575 / V: (înv) ~ici / Pzi: ez / E: temniță] (Înv) A întemnița.

ÎNTEMNIȚÁ, întemnițez, vb. I. Tranz. A vârî în temniță. – În + temniță.

ÎNTEMNIȚÁ, întemnițez, vb. I. Tranz. A băga în temniță, a vîrî la închisoare. V. încarcera. Sute și mii de muncitori, intelectuali, țărani erau întemnițați și schingiuiți în beciurile siguranței. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 116. ◊ Fig. Norocul îi apărea în astă-seară... prin ușa în sfîrșit căzută în țăndări a destinului său, multă vreme întemnițat. GALACTION, O. I 150.

TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.

TEMNIȚÁ vb. I. v. întemnița.

A ÎNTEMNIȚÁ ~éz tranz. înv. A băga în temniță; a pune la închisoare. /în + temniță

întemnițà v. a arunca în temniță.

întemnițéz v. tr. Închid în temniță, incarcerez (ChN. 2, 30).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

temniță s. f., g.-d. art. temniței; pl. temnițe

temniță s. f., g.-d. art. temniței; pl. temnițe

témniță s. f., g.-d. art. témniței; pl. témnițe

întemnița (a ~) vb., ind. prez. 3 întemnițea

întemnițá vb., ind. prez. 1 sg. întemnițéz, 3 sg. și pl. întemnițeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÉMNIȚĂ s. 1. v. închisoare. 2. închisoare, ocnă, pușcărie, recluziune. (Condamnat la 5 ani ~.)

TEMNIȚĂ s. (JUR.) 1. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, (înv. și pop.) popreală, (pop.) prinsoare, robie, (reg.) cremenal, (Transilv., Maram. și Bucov.) ariște, (prin Transilv.) căliscă, (Transilv.) pițigoaică, (prin Olt.) prinzare, (prin Maram.) robșag, (înv.) pază, tumurluc, (franțuzism înv.) prizon, (fam.) beci, gherlă, (fam. fig.) dubă, hîrdău, răcoare, (reg. fig.) umbră, (arg.) gros, pîrnaie, țuhaus, zdup. (Cît a stat la ~ ?) 2. închisoare, ocnă, pușcărie, recluziune. (Condamnat la 5 ani ~.)

TEMNIȚÁ vb. v. aresta, deține, închide, întemnița, reține.

ÎNTEMNIȚA vb. (JUR.) a aresta, a deține, a închide, a reține, (înv. și reg.) a robi, (înv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (A fost ~ pînă după proces.)

temnița vb. v. ARESTA. DEȚINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. REȚINE.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a înfunda ocna / temnița / pușcăria expr. a fi condamnat la ani grei de închisoare.

Intrare: temniță
temniță1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temniță
  • temnița
plural
  • temnițe
  • temnițele
genitiv-dativ singular
  • temnițe
  • temniței
plural
  • temnițe
  • temnițelor
vocativ singular
plural
temniță2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temniță
  • temnița
plural
  • temniți
  • temnițile
genitiv-dativ singular
  • temniți
  • temniții
plural
  • temniți
  • temniților
vocativ singular
plural
Intrare: întemnița
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întemnița
  • ‑ntemnița
  • întemnițare
  • ‑ntemnițare
  • întemnițat
  • ‑ntemnițat
  • întemnițatu‑
  • ‑ntemnițatu‑
  • întemnițând
  • ‑ntemnițând
  • întemnițându‑
  • ‑ntemnițându‑
singular plural
  • întemnițea
  • ‑ntemnițea
  • întemnițați
  • ‑ntemnițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întemnițez
  • ‑ntemnițez
(să)
  • întemnițez
  • ‑ntemnițez
  • întemnițam
  • ‑ntemnițam
  • întemnițai
  • ‑ntemnițai
  • întemnițasem
  • ‑ntemnițasem
a II-a (tu)
  • întemnițezi
  • ‑ntemnițezi
(să)
  • întemnițezi
  • ‑ntemnițezi
  • întemnițai
  • ‑ntemnițai
  • întemnițași
  • ‑ntemnițași
  • întemnițaseși
  • ‑ntemnițaseși
a III-a (el, ea)
  • întemnițea
  • ‑ntemnițea
(să)
  • întemnițeze
  • ‑ntemnițeze
  • întemnița
  • ‑ntemnița
  • întemniță
  • ‑ntemniță
  • întemnițase
  • ‑ntemnițase
plural I (noi)
  • întemnițăm
  • ‑ntemnițăm
(să)
  • întemnițăm
  • ‑ntemnițăm
  • întemnițam
  • ‑ntemnițam
  • întemnițarăm
  • ‑ntemnițarăm
  • întemnițaserăm
  • ‑ntemnițaserăm
  • întemnițasem
  • ‑ntemnițasem
a II-a (voi)
  • întemnițați
  • ‑ntemnițați
(să)
  • întemnițați
  • ‑ntemnițați
  • întemnițați
  • ‑ntemnițați
  • întemnițarăți
  • ‑ntemnițarăți
  • întemnițaserăți
  • ‑ntemnițaserăți
  • întemnițaseți
  • ‑ntemnițaseți
a III-a (ei, ele)
  • întemnițea
  • ‑ntemnițea
(să)
  • întemnițeze
  • ‑ntemnițeze
  • întemnițau
  • ‑ntemnițau
  • întemnița
  • ‑ntemnița
  • întemnițaseră
  • ‑ntemnițaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • temnița
  • temnițare
  • temnițat
  • temnițatu‑
  • temnițând
  • temnițându‑
singular plural
  • temnițea
  • temnițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • temnițez
(să)
  • temnițez
  • temnițam
  • temnițai
  • temnițasem
a II-a (tu)
  • temnițezi
(să)
  • temnițezi
  • temnițai
  • temnițași
  • temnițaseși
a III-a (el, ea)
  • temnițea
(să)
  • temnițeze
  • temnița
  • temniță
  • temnițase
plural I (noi)
  • temnițăm
(să)
  • temnițăm
  • temnițam
  • temnițarăm
  • temnițaserăm
  • temnițasem
a II-a (voi)
  • temnițați
(să)
  • temnițați
  • temnițați
  • temnițarăți
  • temnițaserăți
  • temnițaseți
a III-a (ei, ele)
  • temnițea
(să)
  • temnițeze
  • temnițau
  • temnița
  • temnițaseră
Intrare: temnița
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • temnița
  • temnițare
  • temnițat
  • temnițatu‑
  • temnițând
  • temnițându‑
singular plural
  • temnițea
  • temnițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • temnițez
(să)
  • temnițez
  • temnițam
  • temnițai
  • temnițasem
a II-a (tu)
  • temnițezi
(să)
  • temnițezi
  • temnițai
  • temnițași
  • temnițaseși
a III-a (el, ea)
  • temnițea
(să)
  • temnițeze
  • temnița
  • temniță
  • temnițase
plural I (noi)
  • temnițăm
(să)
  • temnițăm
  • temnițam
  • temnițarăm
  • temnițaserăm
  • temnițasem
a II-a (voi)
  • temnițați
(să)
  • temnițați
  • temnițați
  • temnițarăți
  • temnițaserăți
  • temnițaseți
a III-a (ei, ele)
  • temnițea
(să)
  • temnițeze
  • temnițau
  • temnița
  • temnițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

temniță, temnițesubstantiv feminin

  • 1. Ocnă, pușcărie, recluziune, închisoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Palatul este păzit ca o temniță. NEGRUZZI, S. III 473. DLRLC
    • format_quote În temniță m-ai băgat, Ț-ai croit mare păcat. HODOȘ, P. P. 136. DLRLC
    • format_quote Fie-i moara rîșniță Și hodina-n temniță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 282. DLRLC
    • format_quote metaforic O temniță adîncă îmi e locuința. ALEXANDRESCU, M. 39. DLRLC
    • 1.1. științe juridice Temniță grea = (în Codul penal anterior) pedeapsă privativă de libertate, care urma să se execute într-un regim de severitate și se aplica pentru unele fapte penale considerate drept crime. DEX '09 DLRLC
etimologie:

întemnița, întemnițezverb

  • 1. A băga pe cineva în temniță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aresta
    • format_quote Sute și mii de muncitori, intelectuali, țărani erau întemnițați și schingiuiți în beciurile siguranței. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 116. DLRLC
    • format_quote figurat Norocul îi apărea în astă-seară... prin ușa în sfîrșit căzută în țăndări a destinului său, multă vreme întemnițat. GALACTION, O. I 150. DLRLC
etimologie:
  • În + temniță DEX '09 DEX '98

temnița, temnițezverb

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.