3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. închisoare, pușcărie. ◊ (Jur.) Temniță grea = (în Codul penal anterior) pedeapsă privativă de libertate, care urma să se execute într-un regim de severitate și se aplica pentru unele fapte penale considerate drept crime. [Pl. și: temniți] – Din sl. tĭmĭnica.

temniță sf [At: PSALT. HUR. 120713 / V: (îrg) ~mi~, tevn~, timi~, tim~ / Pl: ~țe, (îrg) ~ți / E: slv темница] 1 (Îrg) Închisoare. 2 (îrg) Pedeapsă cu închisoarea. 3 (Jur; iuz) ~ grea Pedeapsă privativă de libertate, care se aplica pentru unele infracțiuni calificate crime și care se executa în penitenciare cu regim sever Si: recluziune. 4 (Mol; îf tevniță) Pivniță.

TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. Închisoare, pușcărie. ♦ (Jur.) Temniță grea = pedeapsă privativă de libertate, care se aplica pentru unele infracțiuni calificate crime și care se executa în penitenciare cu regim sever. [Pl. și: temniți] – Din sl. tĩmĩnica.

TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. Închisoare, pușcărie. Palatul este păzit ca o temniță. NEGRUZZI, S. III 473. În temniță m-ai băgat, Ț-ai croit mare păcat. HODOȘ, P. P. 136. Fie-i moara rîșniță Și hodina-n temniță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 282. ◊ (Metaforic) O temniță adîncă îmi e locuința. ALEXANDRESCU, M. 39. ◊ (Jur.) Temniță grea = pedeapsă care se aplică pentru crime și care se execută în penitenciare anume destinate pentru aceasta. – Pl. și: temniți (EMINESCU, O. I 151, ALECSANDRI, T. 261).

TÉMNIȚĂ ~e f. înv. 1) Instituție corecțională în care își ispășesc pedeapsa persoanele condamnate la privațiune de libertate; pușcărie; închisoare; dubă; penitenciar. 2) Clădire în care se află această instituție. [G.-D. temniței] /<sl. timinica

temniță f. închisoare adâncă și întunecoasă. [Slav. TĬMĬNIȚA, pușcărie (din TĬMA, întuneric)].

témniță f., pl. e (vsl. tĭmĭnica și temĭnica, bg. tŭmnica. V. temnic și chĭomb). Închisoare, pușcărie, carceră. Fig. Odaĭe rece și întunecoasă. Odaĭe de ținut baniĭ, tezaur. – Și tevn-.

temnița vt [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 4575 / V: (înv) ~ici / Pzi: ez / E: temniță] (Înv) A întemnița.

TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.

TEMNIȚÁ vb. I. v. întemnița.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

témniță s. f., g.-d. art. témniței; pl. témnițe

témniță s. f., g.-d. art. témniței; pl. témnițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÉMNIȚĂ s. 1. v. închisoare. 2. închisoare, ocnă, pușcărie, recluziune. (Condamnat la 5 ani ~.)

TEMNIȚĂ s. (JUR.) 1. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, (înv. și pop.) popreală, (pop.) prinsoare, robie, (reg.) cremenal, (Transilv., Maram. și Bucov.) ariște, (prin Transilv.) căliscă, (Transilv.) pițigoaică, (prin Olt.) prinzare, (prin Maram.) robșag, (înv.) pază, tumurluc, (franțuzism înv.) prizon, (fam.) beci, gherlă, (fam. fig.) dubă, hîrdău, răcoare, (reg. fig.) umbră, (arg.) gros, pîrnaie, țuhaus, zdup. (Cît a stat la ~ ?) 2. închisoare, ocnă, pușcărie, recluziune. (Condamnat la 5 ani ~.)

TEMNIȚÁ vb. v. aresta, deține, închide, întemnița, reține.

temnița vb. v. ARESTA. DEȚINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. REȚINE.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a înfunda ocna / temnița / pușcăria expr. a fi condamnat la ani grei de închisoare.

Intrare: temniță (pl. -e)
temniță (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temniță
  • temnița
plural
  • temnițe
  • temnițele
genitiv-dativ singular
  • temnițe
  • temniței
plural
  • temnițe
  • temnițelor
vocativ singular
plural
Intrare: temniță (pl. -i)
temniță (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temniță
  • temnița
plural
  • temniți
  • temnițile
genitiv-dativ singular
  • temniți
  • temniții
plural
  • temniți
  • temniților
vocativ singular
plural
Intrare: temnița
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • temnița
  • temnițare
  • temnițat
  • temnițatu‑
  • temnițând
  • temnițându‑
singular plural
  • temnițea
  • temnițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • temnițez
(să)
  • temnițez
  • temnițam
  • temnițai
  • temnițasem
a II-a (tu)
  • temnițezi
(să)
  • temnițezi
  • temnițai
  • temnițași
  • temnițaseși
a III-a (el, ea)
  • temnițea
(să)
  • temnițeze
  • temnița
  • temniță
  • temnițase
plural I (noi)
  • temnițăm
(să)
  • temnițăm
  • temnițam
  • temnițarăm
  • temnițaserăm
  • temnițasem
a II-a (voi)
  • temnițați
(să)
  • temnițați
  • temnițați
  • temnițarăți
  • temnițaserăți
  • temnițaseți
a III-a (ei, ele)
  • temnițea
(să)
  • temnițeze
  • temnițau
  • temnița
  • temnițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)