14 definiții pentru temerar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMERÁR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător. – Din fr. téméraire, lat. temerarius.

TEMERÁR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător. – Din fr. téméraire, lat. temerarius.

temerar, ~ă a [At: NEGULICI / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr téméraire] Îndrăzneț (peste măsură) Si: cutezător.

TEMERÁR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător, gata pentru orice acțiune. Pare în adevăr un călător temerar, pornit de pe acele culmi singuratice spre alte lumi. BOGZA, C. O. 14. Căpătase un mare prestigiu în oraș, ca un temerar pionier al progresului ce era. C. PETRESCU, R. DR. 101. Cu o sfidare temerară îmi dă înapoi ordinele, zicînd că nu sînt bune. BOLLIAC, O. 272. ◊ (Substantivat) În bunuri ca și-n rele era un temerar. MACEDONSKI, O. I 268.

TEMERÁR, -Ă adj. Îndrăzneț, cutezător peste măsură, până la nesocotință. [Cf. fr. téméraire, lat. temerarius].

TEMERÁR, -Ă adj. îndrăzneț, cutezător (peste măsură), curajos. (< fr. téméraire, lat. temerarius)

TEMERÁR ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește o mare îndrăzneală; foarte îndrăzneț. /<fr. téméraire

temerar a. îndrăzneț până la nesocotință.

*temerár, -ă adj. (lat. temerarius). Îndrăzneț pînă la nesocotință: om temerar, faptă temerară. Adv. Cu temeritate.

Carol Temerarul m. Duce de Burgundia, adversarul lui Ludovic XI, ucis sub zidurile dela Nancy (1477).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

temerár adj. m., pl. temerári; f. temeráră, pl. temeráre

temerár adj. m., pl. temerári; f. sg. temeráră, pl. temeráre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEMERÁR adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.

temerar adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEȚ. NEÎNFRICAT. SEMEȚ. VITEAZ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CAROL TEMERARUL (1433-1477), ultimul duce al Burgundiei (din 1467). A purtat războaiei împotriva regelui Franței, Ludovic XI, suzeranul său, opunîndu-se, la început cu succes, politicii acestuia de unificare și de centralizare a statului. Înfrînt de elvețieni în 1476, la Granson și Morat, și de armata ducelui de Lorena la Nancy (1477), luptă în care a fost ucis.

Intrare: temerar
temerar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temerar
  • temerarul
  • temeraru‑
  • temera
  • temerara
plural
  • temerari
  • temerarii
  • temerare
  • temerarele
genitiv-dativ singular
  • temerar
  • temerarului
  • temerare
  • temerarei
plural
  • temerari
  • temerarilor
  • temerare
  • temerarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

temerar

  • 1. Îndrăzneț (peste măsură).
    exemple
    • Pare în adevăr un călător temerar, pornit de pe acele culmi singuratice spre alte lumi. BOGZA, C. O. 14.
      surse: DLRLC
    • Căpătase un mare prestigiu în oraș, ca un temerar pionier al progresului ce era. C. PETRESCU, R. DR. 101.
      surse: DLRLC
    • Cu o sfidare temerară îmi dă înapoi ordinele, zicînd că nu sînt bune. BOLLIAC, O. 272.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat În bunuri ca și-n rele era un temerar. MACEDONSKI, O. I 268.
      surse: DLRLC

etimologie: