4 definiții pentru temătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

temătu sf [At: PO 120/4 / E: teme2 + -ătură] (Înv) Teamă (1).

TEMĂTURĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Teamă, spaimă, frică. Nu cinstesc muiarea pre înțelepciune, pre smerenie, pre buneațe, nice pre temătura dumnezăiască. SA, 75{v}. Temeturĕ. Timar. AC, 374. Etimologie: teme + suf. -ătură. Cf. timoare.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEMĂTÚRĂ s. v. frică, teamă, temere.

temătu s. v. FRICĂ. TEAMĂ. TEMERE.

Intrare: temătură
temătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temătu
  • temătura
plural
  • temături
  • temăturile
genitiv-dativ singular
  • temături
  • temăturii
plural
  • temături
  • temăturilor
vocativ singular
plural