TELĂLIȚĂ, telălițe, s. f. (înv. și reg.) Femeie care face comerț ambulant (cu haine vechi). – Telal + suf. -iță.

telăliță sf [At: ALECSANDRI, T. 342 / V: (reg) telel~ / Pl: ~țe / E: telal + -iță] (Îrg) 1 Femeie care face comerț ambulant (cu haine vechi). 2 Femeie care mijlocește diferite afaceri Si: mijlocitoare, (înv) teleloaică (2). 3 Femeie de moravuri ușoare Si: (reg) teleleică² (4).

TELĂLIȚĂ, telălițe, s. f. Femeie care face comerț ambulant (cu haine vechi). – Telal + suf. -iță.

TELĂLIȚĂ, telălițe, s. f. Femeie care face comerț ambulant (de haine vechi). Auzi telălița cum își laudă marfa? ALECSANDRI, T. 342.

teleliță sf vz telălițâ

teleloaică [At: (a. 1784) ap. ȘIO II₂, 3/54 / Pl: ~ice / E: telal + -oaică] (Înv) 1 Soția telalului (3). 2 Vânzătoare ambulantă (de haine vechi) Si: (reg) telăliță (1). 3 Femeie care mijlocește diverse afaceri Si: telăliță (2).

telelíță f., pl. e (îld. telăliță, d. telal). Est. Femeĭe care duce slugĭ la stăpîn. – În Munt. samsaroaĭcă.

telăliță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. telăliței; pl. telălițe

telăliță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. telăliței; pl. telălițe

telăliță s. f., g.-d. art. telăliței; pl. telălițe

TELĂLIȚĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, intermediară, mijlocitoare, prostituată, târfă.

telăliță s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. INTERMEDIARĂ. MIJLOCITOARE. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.