2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

teluriu sn vz telur

teluriu n. metaloid de un alb albăstruiu, foarte lucitor și fragil, descoperit în 1782; se găsește în minele de aur ale Ardealului.

TELÚR s. n. Element chimic cu caracter nemetalic, de culoare albă-albăstruie, având proprietăți asemănătoare cu cele ale sulfului. – Din fr. tellure.

TELÚR s. n. Element chimic cu caracter nemetalic, de culoare albă-albăstruie, având proprietăți asemănătoare cu cele ale sulfului. – Din fr. tellure.

telur sn [At: ARHIVA II, 23 / V: (înv) ~iu / S și: tellur / E: fr tellure, ger Tellur] (Chm) Metaloid de culoare albă-albăstruie, având proprietăți asemănătoare cu ale sulfului.

TELÚR s. n. Metaloid de culoare albă-albăstrie, avînd proprietăți asemănătoare cu cele ale sulfului.

TELÚR s.n. Metaloid alb-albăstrui care are proprietăți asemănătoare cu cele ale sulfului. [< fr. tellure, cf. lat. tellus – pământ].

TELÚR s. n. metaloid alb-albăstrui cu proprietăți asemănătoare celor ale sulfului. (< fr. tellure)

TELÚR n. Metaloid alb-argintiu, fragil, întrebuințat la fabricarea semiconductoarelor și ca material colorant pentru sticlă și ceramică. /<fr. tellure, germ. Tellur

*telúr și telúriŭ m. (lat. tellus, tellúris, pămînt). Chim. Un metal bivalent lamelos și fragil. Are aspectu oțeluluĭ, e cenușiŭ, se cristalizează în sistema romboedrică, se topește la 500° și posedă aceleașĭ proprietățĭ chimice ca sulfu și seleniu. Greutatea atomică 125, densitatea 6,2. A fost descoperit la 1782 de Müller de Richenstein în minele de aur din Transilvania.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Te, simbol chimic pentru telur.

TELÚR (< fr., germ.; {s} lat. tellus „pământ”) s. n. Element chimic (Te; nr. at. 52, m. at. 127,60, p. t. 452°C, p. f. 1.390°C, gr. sp. 6,00), din grupa a VI-a a sistemului periodic, cu caracter nemetalic, alb-albăstrui, cu proprietăți asemănătoare sulfului. A fost descoperit de către mineralogul austriac Franz Joseph Müller von Reichenstein în 1782 în minele de aur din Transilvania. În natură se întâlnește sub formă de telurizi și t. nativ, deseori însoțind sulful și seleniul. Are diferite întrebuințări, între care: colorant pentru sticlă și ceramică, compușii săi sunt materiale cu proprietăți semiconductoare, receptori de radiație infraroșie.

Intrare: teluriu
teluriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: telur
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • telur
  • telurul
  • teluru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • telur
  • telurului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teluriu
  • teluriul
  • teluriu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • teluriu
  • teluriului
plural
vocativ singular
plural
Te simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Te
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

telur teluriu Te

  • 1. Element chimic cu caracter nemetalic, de culoare albă-albăstruie, cu proprietăți asemănătoare cu cele ale sulfului, fragil, întrebuințat la fabricarea semiconductoarelor și ca material colorant pentru sticlă și ceramică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
  • comentariu simbol Te
    surse: DOOM 2

etimologie: