TELTIE, teltii, s. f. (Turcism învechit și arhaizant) Pătură groasă de pîslă, care se pune sub șa. Meșteșugește frîiele cu ținte și teltiile înflorite care au bun preț în Zaporojă. SADOVEANU, N. P. 184. L-a adus fără șa, cu teltie de mătasă neagră în spinare. id. F. J. 616.