TELO-₁ „capăt, sfîrșit; final, terminal”. ◊ gr. telos „sfîrșit, capăt” > fr. télo-, germ. id., engl. id. > rom. telo-. □ ~blaste (v. -blast), s. n. pl., celule care apar după formarea gastrulei în cavitatea blastoceliană, în regiunea blastoporului; ~blastie (v. -blastie), s. f., tip de formare a mezodermului sau a mezoblastului la metazoarele protostomiene, începînd de la cîteva celule inițiale; ~cel (v. -cel₁), s. n., cavitate a telencefalului; ~centric (v. -centric), adj., (despre cromozomi) cu centromerul terminal; ~chineză (v. -chineză), s. f., stadiu final al cariochinezei, în care cei doi nuclei sînt deja formați; ~crat (v. -crat), adj., care este intermediar între mezocrat și criocrat, încheind ciclul unei noi perioade glaciare; ~cromomere (v. cromo-, v. -mer), s. n. pl., cromomere localizate terminal; ~cromozom (v. cromo-, v. -zom), s. m., cromozom cu centromer terminal; ~dendron (v. -dendron), s. m., arborizație terminală a unui axon; ~fază (v. -fază), s. f., ultima fază a mitozei, în care se formează nucleul și noua membrană; sin. teleofază; ~fragmă (v. -fragmă), s. f., membrană subțire care intersectează discul izotropic în fibra musculară și formează marginea unui sarcomer; sin. membrana lui Krause; ~lecit (v. -lecit), adj., (despre ouă) care se caracterizează printr-un volum remarcabil de vitelus la unul dintre poli; ~lemă (v. -lemă₁), s. f., membrană situată peste o plăcuță motorie terminală într-o fibră musculară scheletică; ~mere (v. -mer), s. n. pl., capete ale cromozomilor situați distal față de centromer; ~sindeză (v. -sindeză), s. f., proces de împerechere cap la cap a cromozomilor omologi în cursul primei diviziuni meiotice; ~taxie (v. -taxie), s. f., deplasare a unui organism pe direcția de acțiune a stimulului; ~zom (v. -zom), s. m., cromozom telocentric, avînd centromerul situat la extremitatea cromatidelor.