5 definiții pentru televorbitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TELEVORBITÓR, televorbitoare, s. n. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. – Tele- + vorbitor.
TELEVORBITÓR, televorbitoare, s. n. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. – Tele- + vorbitor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TELEVORBITÓR s.n. Instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. [< tele- + vorbitor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TELEVORBITÓR s. n. instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. (< tele1- + vorbitor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
televorbitór s. n., pl. televorbitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
televorbitór s. n., pl. televorbitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||