7 definiții pentru televorbitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TELEVORBITOR, televorbitoare, s. n. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. – Tele- + vorbitor.
TELEVORBITOR, televorbitoare, s. n. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. – Tele- + vorbitor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
televorbitor sn [At: DEX / Pl: ~oare / E: tele- + vorbitor] Instalație de telefonie care permite ca persoana care vorbește să fie auzită simultan pe mai multe posturi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TELEVORBITOR s.n. Instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. [< tele- + vorbitor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TELEVORBITOR s. n. instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. (< tele1- + vorbitor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
televorbitor s. n., pl. televorbitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
televorbitor s. n., pl. televorbitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
televorbitor s. n., pl. televorbitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
televorbitor, televorbitoaresubstantiv neutru
- 1. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Tele- + vorbitor DEX '09 DEX '98 DN