5 definiții pentru televorbitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TELEVORBITÓR, televorbitoare, s. n. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. – Tele- + vorbitor.

TELEVORBITÓR, televorbitoare, s. n. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. – Tele- + vorbitor.

TELEVORBITÓR s.n. Instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. [< tele- + vorbitor].

TELEVORBITÓR s. n. instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. (< tele1- + vorbitor)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

televorbitór s. n., pl. televorbitoáre

televorbitór s. n., pl. televorbitoáre

Intrare: televorbitor
televorbitor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • televorbitor
  • televorbitorul
  • televorbitoru‑
plural
  • televorbitoare
  • televorbitoarele
genitiv-dativ singular
  • televorbitor
  • televorbitorului
plural
  • televorbitoare
  • televorbitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)