teleo- [At: DN³ / E: fr téléo~, it teleo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: „scop”.

TELEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „scop”. [Pron. -le-o-. / < fr. téléo-, it. teleo-, cf. gr. telos, teleos – scop].

TELEO¹-/TELO- elem. „scop, finalitate”; „capăt, sfârșit”. (< fr. téléo-, télo, cf. gr. telos, teleos)

TELEO²- elem. „complet, total”. (< fr. téléo, cf. gr. teleios)

TELO¹- elem. teleo¹-. ()

TELEO-₂ „scop, finalitate”. ◊ gr. teios, eos „sfîrșit, capăt” > fr. téléo-, germ. id. it. id., engl. id. > rom. teleo-. □ ~fază (v. -fază), s. f., telofază*; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Teorie a finalității. 2. Concepție filozofică idealistă care susține că procesele din univers s-ar desfășura în conformitate cu un anumit scop; ~nomie (v. -nomie), s. f., 1. Mod de explicare științifică a comportamentului orientat al sistemelor biologice. 2. Mecanism de reglare celulară determinat în mod obiectiv de anumite legități; ~taxie (v. -taxie), s. f., orientare de la distanță a unui animal în sensul apropierii sau depărtării de o sursă de excitație luminoasă, calorică etc.

TELEO-₁ „complet, total”. ◊ gr. teleios „pe deplin complet” > fr. téléo-, germ. id., engl. id. > rom. teleo-. □ ~ptil (v. -ptil), s. n., penajul propriu-zis al păsărilor, cuprinzînd atît penajul juvenil, din prima îmbrăcare după puful embrionar, cît și penajul pentru faza adultă; ~stomi (v. -stom), s. m. pl., pești evoluați, cu organizație superioară, cunoscută încă din devonian, caracterizați prin osificarea progresivă a scheletului și cu corpul acoperit cu solzi; ~zaur (v. -zaur), s. m., crocodilian fosil din era secundară.