TELEMECANIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémecanique.

telemecanic, ~ă [At: ENC. TEHN. I, 160 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr télémécanique] 1 sf Ramură a tehnicii² care se ocupă cu studiul și cu efectuarea transmiterii la distanță a unei acțiuni mecanice. 2 a Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. 3 a Referitor la telemecanică (1).

TELEMECANIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémécanique.

TELEMECANIC, -Ă adj. Care controlează și comandă funcționarea mecanismelor de la distanță. [< fr. télémécanique].

telemecanic, -ă adj. Care controlează și comandă funcționarea mecanismelor de la distanță ◊ „La Dnepropetrovsk (Uniunea Sovietică) a fost realizată o instalație telemecanică pentru una din minele carbonifere ale bazinului Doneț.” Sc. 25 III 64 p. 3 (din fr. télémécanique; Fl. Dimitrescu în LR 2/70 p. 143; DTP; DEX, DN3)

TELEMECANIC ~că (~ci, ~ce) Care controlează și comandă de la distanță funcționarea mecanismelor și proceselor tehnice. /<fr. télémécanique

telemecanic adj. m., pl. telemecanici; f. sg. telemecanică, pl. telemecanice