Definiția cu ID-ul 719989:

telemeá f., pl. ele (turc. telleme, telleme peniri). Brînză albă făcută din caș cu maĭ mult cheag, apoĭ bine stors în învălitoarea luĭ, presărat cu neghină orĭ cu susan negru și tăĭat în calupurĭ în patru colțurĭ (telemea dulce) orĭ pus în saramură în putinĭ, unde se întărește (telemea sărată). – Se numește și brînză murată, brînză cu neghină și brînză de Brăila.