teleimprimator sn [At: LTR² / P: ~le-i~ / V: (reg) ~măt~ / Pl: ~oare / E: tele- + imprimator după fr téléimprimeur] Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit și se recepționează (pe o bandă sau pe o coală de hârtie) texte cu literele alfabetului obișnuit Si: telescriptor.

TELEIMPRIMATOR, teleimprimatoare, s. n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit și se recepționează texte cu literele obișnuite ale alfabetului (și nu cu semnele convenționale).

TELEIMPRIMATOR s.n. Aparat telegrafic cu care se transmite și se recepționează comunicări, texte etc. în literele alfabetului obișnuit. [Pron. -le-im-. / < tele- + imprimator, după fr. téléimprimeur].

TELEIMPRIMATOR s. n. aparat telegrafic cu care se transmit și se recepționează comunicări, texte etc. în literele alfabetului obișnuit; telescriptor, teletip (1). (după fr. téléimprimeur)

teleimprimator s. n. (comunic.) Aparat telegrafic care permite transmiterea directă a unui text prin dactilografiere și recepția lui la postul de destinație ◊ „La mai mult de o săptămână de la tragicul eveniment, Televiziunea Română n-a găsit știrea pe teleimprimatoarele sale. Pe ecranul vinovatei tăceri, lozinca ucigătoare: «Moarte intelectualilor!».” R.l. 8 VI 91 p. 4; v. și display (1975) (din tele-2 + imprimator, după fr. téléimprimeur; DEX)

TELEIMPRIMATOR ~oare n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit la distanță și se recepționează mesajele în literele alfabetului obișnuit; telescriptor. [Sil. -le-im-pri-] /tele- + imprimator

teleimprimător sn vz teleimprimator

telefon-teleimprimator s. n. 1978 Telefon cu teleimprimator destinat surzilor v. minitelex //din telefon + teleimprimator//

teleimprimator s. n., pl. teleimprimatoare

teleimprimator s. n., pl. teleimprimatoare

teleimprimator s. n. (sil. -le-im-), pl. teleimprimatoare

TELEIMPRIMATOR s. (FIZ.) telescriptor.

TELEIMPRIMATOR s. (FIZ.) telescriptor.