teleast sm [At: L. ROM. 1974, 195 / P: ~le-a~ / Pl: ~aști / E: fr téléaste] 1 Telecineast (1). 2 Amator de programe de televiziune (de calitate).

TELEAST s.m. Specialist al televiziunii. [< fr. téléaste].

TELEAST s. m. telecineast. (< fr. téléaste)

teleast s. m. ♦ 1. Realizator sau autor de emisiuni de televiziune ◊ „Un termen nou trebuie introdus în vocabular, pentru că din ce în ce mai des va trebui să numim pe acei pionieri care fac ca această artă nouă să-și ocupe locul ei sub soare. Foarte, foarte curând va trebui să spunem teleast, cu ușurința cu care rostim celălalt cuvânt al culturii moderne: cineast.” Cont. 30 XII 66 p. 4. ◊ „Ioan Grigorescu subliniază cum românii – constructori, arheologi, teleaști – vor avea o contribuție substanțială.” Sc. 4 IV 79 p. 4; v. și Cont. 10 II 67 p. 5, Luc. 27 V 78 p. 4; v. și hanta. ♦ 2. Amator de programe serioase de televiziune ◊ „Altminteri, ador televiziunea, dar nu sunt teleast, ci televizorist, adică îmi place să mă și distreze ceea ce văd.” Săpt. 2 II 73 p. 6 (din fr. téléaste; DMN 1963; FC I, V 21, Fl. Șuteu în P.N. 5/67 p. 267, RRL 1/69 p. 2122, F. Hassan în LR 3/74 p. 195, A. Giurescu M.C. 41; DN3, DEX-S)

TELEAST ~ști m. Specialist de la televiziune. [Sil. -le-ast] /<fr. téléaste

teleast (desp. -le-ast) s. m., pl. teleaști

*teleast (-le-ast) s. m., pl. teleaști

teleast s. m. (sil. -le-ast), pl. teleaști

TELEAST s. v. telecineast.