7 definiții pentru teiuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEIULÉȚ, teiuleți, s. m. Teișor (1). – Tei + suf. -uleț.

TEIULÉȚ, teiuleți, s. m. Teișor (1). – Tei + suf. -uleț.

teiuleț sm [At: TEODORESCU, P. P. 353 / P: te-iu~ / Pl: ~i / E: tei + -uleț] 1-6 (Pop; șhp) Teișor (1-6).

TEIULÉȚ, teiuleți, s. m. Teișor (1). Teiuleț cu foaia lată, Nici un vînt să nu te bată. TEODORESCU, P. P. 353.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: teiuleț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teiuleț
  • teiulețul
  • teiulețu‑
plural
  • teiuleți
  • teiuleții
genitiv-dativ singular
  • teiuleț
  • teiulețului
plural
  • teiuleți
  • teiuleților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

teiuleț

etimologie:

  • Tei + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09