8 definiții pentru teistă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEÍST, -Ă, teiști, -ste, s. m. și f. Adept al teismului1. – Din fr. théiste.

TEÍST, -Ă, teiști, -ste, s. m. și f. Adept al teismului1. – Din fr. théiste.

teist, ~ă [At: I. GOLESCU / Pl: ~iști, ~e / E: fr théiste] 1 smf Adept al teismului1. 2 a Care ține de teism1. 3 a Privitor la teism1.

TEÍST, -Ă adj. Referitor la teism1, propriu teismului1. [Pron. te-ist. / cf. fr. théiste].

TEÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al teismului1. (< fr. théiste)

TEÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al teismului. /<fr. théiste

*teíst, -ă s. și adj. Adept al teizmuluĭ. V. ateŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teístă s. f., g.-d. art. teístei; pl. teíste

Intrare: teistă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teistă
  • teista
plural
  • teiste
  • teistele
genitiv-dativ singular
  • teiste
  • teistei
plural
  • teiste
  • teistelor
vocativ singular
  • teistă
  • teisto
plural
  • teistelor

teist, -ă teistă

  • 1. Adept al teismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file un exemplu
    exemple
    • Întrebare pe care o fac ateiștii teiștilor: «Dacă nu e dumnezeu, zic teiștii, atunci cine a făcut lumea?». «Dacă dumnezeu a făcut-o», răspund ateiștii prin altă întrebare, «apoi pe dumnezeu cine l-a făcut?». GHEREA, ST. CR. I 55.
      surse: DLRLC

etimologie: