23 de definiții pentru teică teucă (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÉICĂ, teici, s. f. 1. Cutie mobilă (de lemn) în care cad grăunțele din coșul morii înainte de a trece între pietre. 2. Jgheab din care beau sau mănâncă vitele și păsările. 3. (Reg.) Mic vas de lemn legat de o prăjină, cu care se scoate apă dintr-un puț. [Var.: téucă s. f.] – Et. nec.

TÉICĂ, teici, s. f. 1. Cutie mobilă (de lemn) în care cad grăunțele din coșul morii înainte de a trece între pietre. 2. Jgheab din care beau sau mănâncă vitele și păsările. 3. (Reg.) Mic vas de lemn legat de o prăjină, cu care se scoate apă dintr-un puț. [Var.: téucă s. f.] – Et. nec.

teică2 sf [At: CADE / Pl: ~ici / E: cf tetă] (Ban) Mătușă.

teică1 sf [At: DDRF / V: (reg) tocă, teucă / Pl: teici / E: ns cf tău4] 1 (Reg) Cutie mobilă (de lemn) în care cad grăunțele din coșul morii și care, prin mișcări repetate, reglează căderea grăunțelor între pietrele morii Si: (reg) tigaie (20), tigăiță (7), titirez (9). 2 (Reg) Jgheab (mic) din care beau sau mănâncă păsările de curte, porcii, vitele etc. 3 (Reg; îe) A face pe cineva ~ de porci A insulta pe cineva cu vorbe grele. 4 (Reg) Covată de la piuă. 5 (Reg) Jgheab în care se strivesc strugurii. 6 (Mol) Mic vas de lemn, legat de o prăjină, cu care se scoate apă dintr-un puț. 7 (Reg) Blidar (24).

TÉICĂ, teici, s. f. 1. Cutie mobilă (de lemn) în care cad grăunțele din coșul morii înainte de a trece între pietre. Moara umblăparcă-ar fi singură... S-aude bătaia regulată a teicei. SADOVEANU, O. IV 417. Grîul din coș cădea în teică, Din teică sub piatră, De sub piatră în covată. ȘEZ. XII 52. 2. Jgheab din care beau sau mănîncă vitele; troacă. Dă drumul Gioienii, mă Ștefane, și scoate-i apă proaspătă; vezi numai să fie teica curată. HOGAȘ, DR. II 87. 3. (Mold.) Mic vas de lemn, legat de o prăjină, cu care se scoate apă din puț. – Variantă: téucă (GÎRLEANU, L. 10) s. f.

TÉICĂ ~ci f. 1) Vas mobil de lemn, în care cad grăunțele din coșul morii și de unde trec între pietre. 2) Vas în formă de jgheab din care beau sau mănâncă animalele; treucă; troacă. 3) reg. Căldare din doage, prinsă la o prăjină pentru a scoate apă din fântână. [Sil. tei-] /Orig. nec.

téĭcă f., pl. ĭ (cp. cu turc. tekne, teĭcă; sîrb. tekne, ung. teknö. Cp. și cu germ. teich, ĭaz). Covată mișcătoare în care curg grăunțele din coș în ainte de a cădea între petrele moriĭ. Troacă (maĭ ales scobită), covată de adăpat vitele. Căuș în care e înfiptă o prăjină și cu care se scoate apă dintr’o fîntînă. – Și teŭcă (Mold.).

TÉUCĂ s. f. v. teică.

te1 sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: (reg) teică / Pl: teci, tece / E: lat theca, ger Theke] (Reg) Caiet (1).

teucă f. 1. V. teică; 2. jghiab de fântână.

troácă (oa dift.) f., pl. e (d. troc 1). Covată, albie, copaĭe, postavă (scobită dintr’un trunchĭ orĭ făcută din scîndurĭ) p. diferite uzurĭ (de plămădit, de dat mîncare saŭ apă vitelor ș. a.). Carapace, țest: broască cu troacă. Serbia. Tivdă de ținut apă. – În nord și treŭcă, pl. ĭ (germ. dial. trucke = truhe, sipet, mlat. trucca, d. lat. truncus, trunchĭ) în sud și teĭcă, pl. ĭ. V. crep 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

téică s. f., g.-d. art. téicii; pl. teici

teícă s. f., g.-d. art. teícii; pl. téici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÉICĂ s. v. adăpătoare, jgheab, mătușă, tanti, troacă, uluc.

TÉICĂ s. (TEHN.) (pop.) scuturătoare, (reg.) copăiță, covățică, pârpăriță, postăviță, scafă, scoculeț, tigăiță, titirez, (prin Olt.) tigaie. (~ la coșul morii.)

teică s. v. ADĂPĂTOARE. JGHEAB. MĂTUȘĂ. TANTI. TROACĂ. ULUC.

TEICĂ s. (TEHN.) (pop.) scuturătoare, (reg.) copăiță, covățică, pîrpăriță, postăviță, scafă, scoculeț, tigăiță, titirez, (prin Olt.) tigaie. (~ la coșul morii.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

téică, (teucă), s.f. – 1. Coteț. 2. Valău pentru porci (ALR, 1956: 330). 3. Cutie mișcătoare prin care trec grăunțele din coș înainte de a cădea între pietrele morii (Felecan, 1983). 4. „Lemn scobit în care se păstrează vopseaua (de obicei neagră), cu care se marchează stâlpii înainte de fasonare”; are forma unui vas cu pereți groși, de formă dreptunghiulară (circa 10 cm), cu un mâner de lemn la un capăt, pentru prindere (Nistor, 1977). – Et. nec. (DEX); cf. tc. tekne, srb. tekne, magh. teknö (Scriban); cf. tău „cupă din lemn cu care se bea apă” (MDA).

arată toate definițiile

Intrare: teică
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teică
  • teica
plural
  • teici
  • teicile
genitiv-dativ singular
  • teici
  • teicii
plural
  • teici
  • teicilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teucă
  • teuca
plural
  • teuci
  • teucile
genitiv-dativ singular
  • teuci
  • teucii
plural
  • teuci
  • teucilor
vocativ singular
plural

teică teucă

  • 1. Cutie mobilă (de lemn) în care cad grăunțele din coșul morii înainte de a trece între pietre.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: teicuță 2 exemple
    exemple
    • Moara umblă – parcă-ar fi singură... S-aude bătaia regulată a teicei. SADOVEANU, O. IV 417.
      surse: DLRLC
    • Grîul din coș cădea în teică, Din teică sub piatră, De sub piatră în covată. ȘEZ. XII 52.
      surse: DLRLC
  • 2. Jgheab din care beau sau mănâncă vitele și păsările.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: troacă un exemplu
    exemple
    • Dă drumul Gioienii, mă Ștefane, și scoate-i apă proaspătă; vezi numai să fie teica curată. HOGAȘ, DR. II 87.
      surse: DLRLC
  • 3. regional Mic vas de lemn legat de o prăjină, cu care se scoate apă dintr-un puț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: