12 definiții pentru teișor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -ișor.

TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -ișor.

TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei. Otrăvitorul șerpe, văzînd p-un teișor O matcă de albine, Ca un lingușitor începe să îi spuie. NEGRUZZI, S. II 293. Frunză verde teișor... Am avut un puișor. ȘEZ. XXIII 70. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari de culoare galbenă-aurie, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Kerria japonica).

TEIȘÓR ~i m. (diminutiv de la tei) Arbust decorativ, cu flori galbene-portocalii; trandafir-galben. /tei + suf. ~ișor

teișor m. Bot. Mold. aglică (ale cării flori sunt albe ca ale teiului).

teișór m. (dim. d. teĭ). Est. Aglică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teișór s. m., pl. teișóri

teișór s. m., pl. teișóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEIȘÓR s. v. aglică, cununiță, strașnic, taulă.

TEIȘÓR s. (BOT.) 1. teiuleț. 2. (Abutilon theophrasti) pristolnic, (reg.) crucea-pâinii, floarea-crucii. 3. (Kerria japonica) (reg.) trandafir-galben.

TEIȘOR s. (BOT.) 1. teiuleț. 2. (Abutilon theophrasti) pristolnic, (reg.) crucea-pîinii, floarea-crucii. 3. (Kerria japonica) (reg.) trandafir-galben.

teișor s. v. AGLICĂ. CUNUNIȚĂ. STRAȘNIC. TAULĂ.

Intrare: teișor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teișor
  • teișorul
  • teișoru‑
plural
  • teișori
  • teișorii
genitiv-dativ singular
  • teișor
  • teișorului
plural
  • teișori
  • teișorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)