12 definiții pentru teișor

TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -ișor.

TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -ișor.

TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei. Otrăvitorul șerpe, văzînd p-un teișor O matcă de albine, Ca un lingușitor începe să îi spuie. NEGRUZZI, S. II 293. Frunză verde teișor... Am avut un puișor. ȘEZ. XXIII 70. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari de culoare galbenă-aurie, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Kerria japonica).

teișór s. m., pl. teișóri

teișór s. m., pl. teișóri

TEIȘÓR s. (BOT.) 1. teiuleț. 2. (Abutilon theophrasti) pristolnic, (reg.) crucea-pâinii, floarea-crucii. 3. (Kerria japonica) (reg.) trandafir-galben.

TEIȘÓR s. v. aglică, cununiță, strașnic, taulă.

TEIȘÓR ~i m. (diminutiv de la tei) Arbust decorativ, cu flori galbene-portocalii; trandafir-galben. /tei + suf. ~ișor

teișor m. Bot. Mold. aglică (ale cării flori sunt albe ca ale teiului).

teișór m. (dim. d. teĭ). Est. Aglică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

teișor s. v. AGLICĂ. CUNUNIȚĂ. STRAȘNIC. TAULĂ.

TEIȘOR s. (BOT.) 1. teiuleț. 2. (Abutilon theophrasti) pristolnic, (reg.) crucea-pîinii, floarea-crucii. 3. (Kerria japonica) (reg.) trandafir-galben.

Intrare: teișor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular teișor teișorul
plural teișori teișorii
genitiv-dativ singular teișor teișorului
plural teișori teișorilor
vocativ singular
plural