2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEHNO2- Element de compunere însemnând „tehnic”, „în legătură cu tehnica”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din fr. techno-.

TEHNO1 adj. invar. (Despre muzica de dans) Care se caracterizează prin ritm susținut și sunete puternice de percuție. – Din engl. techno.

tehno- [At: DLR / E: fr techno-] Element prim de compunere savantă cu semnificația „tehnic2” .

TEHNO- Element de compunere care înseamnă „tehnic”, „în legătură cu tehnica” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din fr. techno-.

TEHN(O), -TÉHNIC(Ă), -TEHNÍE elem. „artă, meserie”, „tehnică, procedeu”. (< fr. techn/o/-, -technique, -technie, cf. gr. tekhne)

TÉHNIC, -Ă adj. Referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ◊ Termen tehnic = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. // (În forma tehn-, tehni-, tehno-; scris și techn-, techni-, techno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tehnică”, „procedeu, capacitate din tehnică”. // s.m. (Rar) Maistru tehnician, mecanic. [Cf. fr. technique, lat. technicus, gr. technikos].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TEHNO- „tehnică, profesie”. ◊ gr. tekhne „meșteșug, meserie” > fr. techno-, engl. id., germ. id. > rom. tehno-.~crație (v. -crație), s. f., 1. Doctrină și curent social-politic contemporan, care postulează cadrul unor structuri în care puterea să aparțină nu factorilor politici, ci oamenilor de știință, tehnicienilor și organizatorilor; sin. tehnocratism. 2. Intelectualitate tehnocratică; ~fil (v. -fil1), adj., (despre specii animale) care se adaptează ușor la civilizația tehnică; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a diferitelor profesii și a procedeelor lor de lucru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în tehnologie; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Știință a procedeelor și a mijloacelor de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblu al proceselor, metodelor, procedeelor, operațiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs; ~patie (v. -patie), s. f., denumire generală pentru bolile profesionale; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., ramură a patologiei care tratează despre bolile produse prin deficiențe în tehnica întreținerii și exploatării animalelor; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie1), s. f., ramură a psihologiei care se ocupă de mijloacele aplicării practice a psihologiei teoretice; ~sferă (v. -sferă), s. f., zonă de activitate tehnică a omului.

Intrare: tehno (adj.)
tehno1 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • tehno
Intrare: tehno (pref.)
tehno2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • tehno

tehno (adj.)

  • 1. (Despre muzica de dans) Care se caracterizează prin ritm susținut și sunete puternice de percuție.
    surse: DEX '09

etimologie:

tehno (pref.)

  • 1. Element de compunere însemnând „tehnic”, „în legătură cu tehnica”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: