5 definiții pentru tefter
Explicative DEX
tefter sn [At: N. COSTIN, ap. ȘIO / Pl: ~uri, ~e / E: tc tefter] (Tcî) Registru.
teftér n., pl. urĭ și e (turc. tefter, de-, condică, d. pers. defter, tăbliță de scris, care vine d. vgr. diphthéra, pergament, membrană. V. difterie). Condică, registru. V. taftalog.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
tefter (-ruri), s. n. – Condică, registru. Tc. tefter, din per. defter (Șeineanu, III, 118). – Der. tefterdar (var. defterdar), s. m. (ministru de finanțe la turci; persoană care strîngea dările); teftergiu, s. m. (ministru de finanțe). Sec. XVIII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
TEFTER s. v. catastif, condică, registru.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tefter s. v. CATASTIF. CONDICĂ. REGISTRU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: tefter
tefter substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)