Definiția cu ID-ul 512649:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tefter (-ruri), s. n. – Condică, registru. Tc. tefter, din per. defter (Șeineanu, III, 118). – Der. tefterdar (var. defterdar), s. m. (ministru de finanțe la turci; persoană care strîngea dările); teftergiu, s. m. (ministru de finanțe). Sec. XVIII, înv.