2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

tef sn vz teflu

teflu sn [At: DR. III, 448 / V: (reg) tef / Pl: ~ri / E: ns cf tiflă] (Mun) 1 Rât1. 2 (D. porci; îe) A da cu ~ful A râma. 3 (Irn; d. oameni; îae) A se obrăznici.

ȚEFT sbst. 1 🚜 = STEAJER1: ca o arie cu ~ul la mijloc (GOL.) 2 F Centru, mijloc: mult prăpăd făcură atunci Tătarii... pînă ce prinseră de veste cei de la ~ (ISP.) 2 Curea la crucea trăsurii (POL.).

țeft n. 1. par în mijlocul ariei; 2. cureaua dela crucea trăsurei; 3. Fig. centru de acțiune, stăpânire: până ce primiseră de veste cei dela țeft ISP.; 4. moment deciziv: îl găsi somnul tocmai la țeft POP. [Origină necunoscută].

téflu n., pl. urĭ. Munt. vest. Rît. V. flit, zotcă.

țef(t) n., pl. urĭ (rus. ceh, d. germ. zeche, breaslă). Munt. vest. Paru din mijlocu ariiĭ (steajăr). Fig. Centru, loc de acțiune: ceĭ de la țeft. A scoate la țeft, a scoate la lumină, la iveală. – În Trans. țeh, breaslă (după ung. céh). V. țanc, vileag.

Etimologice

teflu (-luri), s. n. – Bot, rît de porc. – Var. Munt. tef. Creație expresivă, cf. nătăfleț, și toate creațiile verbale care sugerează ideea de „obiect rotund”. După ipoteza improbabilă a lui Bogrea, Dacor., V, 852, în relație cu tc. (arab.) tefl „salivă”. Var. circulă în Dîmbovița. – Der. tufli, vb. (a înfunda, a pune o pălărie pe cap și a o turti în același timp), cuvînt citat în dicționare pentru Mold., dar care se folosește și în Munt. (îl întrebuințează Murnu; legătura cu sb. tuviti „a face socoteala” sugerată de Scriban sau cu ceh. tjukati „a turti”, propusă de Cihac, II, 425, nu este posibilă); tuflă, s. f. (Arg., portofel, portmoneu); infuflica, vb. (a se ghiftui, a se sătura); tuflu, s. n. (Arg., portofel), în loc de tuflă, sau poate din germ. Zuflucht „recurs”.

țeft (-turi), s. n.1. Sîn, breaslă. – 2. Centru, punct central. – 3. Par în centrul ariei. – Var. țef, țeh. Sb., rus., ceh. „corporație”, din germ. Zeche (Sanzewitsch 211; Scriban), săs. tsêchen (Borcea, 216). Pentru semantism, cf. cele două sensuri ale lui gremio „sîn” și corporație. Cuvînt înv.

Argou

teflu, tefle s. n. gură.

Sinonime

TEFLU s. v. bot, rât.

teflu s. v. BOT. RÎT.

Regionalisme / arhaisme

țeft s.n. (înv. și reg.) 1. par în mijlocul ariei. 2. cureaua de la crucea trăsurii. 3. (fig.) centru, stăpânire. 4. moment decisiv.

Intrare: teflu
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teflu
  • teflul
  • teflu‑
plural
  • tefluri
  • teflurile
genitiv-dativ singular
  • teflu
  • teflului
plural
  • tefluri
  • teflurilor
vocativ singular
plural
tef
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țeft
țef
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țeft
  • țeftul
  • țeftu‑
plural
  • țefturi
  • țefturile
genitiv-dativ singular
  • țeft
  • țeftului
plural
  • țefturi
  • țefturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)