tef sn vz teflu

teflu sn [At: DR. III, 448 / V: (reg) tef / Pl: ~ri / E: ns cf tiflă] (Mun) 1 Rât¹. 2 (D. porci; îe) A da cu ~ful A râma. 3 (Irn; d. oameni; îae) A se obrăznici.

†ȚEFT sbst. 1 🚜 = STEAJER1: ca o arie cu ~ul la mijloc (GOL.) ¶ 2 F Centru, mijloc: mult prăpăd făcură atunci Tătarii... pînă ce prinseră de veste cei de la ~ (ISP.) ¶ 2 Curea la crucea trăsurii (POL.).

țeft n. 1. par în mijlocul ariei; 2. cureaua dela crucea trăsurei; 3. Fig. centru de acțiune, stăpânire: până ce primiseră de veste cei dela țeft ISP.; 4. moment deciziv: îl găsi somnul tocmai la țeft POP. [Origină necunoscută].

téflu n., pl. urĭ. Munt. vest. Rît. V. flit, zotcă.

țef(t) n., pl. urĭ (rus. ceh, d. germ. zeche, breaslă). Munt. vest. Paru din mijlocu ariiĭ (steajăr). Fig. Centru, loc de acțiune: ceĭ de la țeft. A scoate la țeft, a scoate la lumină, la iveală. – În Trans. țeh, breaslă (după ung. céh). V. țanc, vileag.

teflu (-luri), s. n. – Bot, rît de porc. – Var. Munt. tef. Creație expresivă, cf. nătăfleț, și toate creațiile verbale care sugerează ideea de „obiect rotund”. După ipoteza improbabilă a lui Bogrea, Dacor., V, 852, în relație cu tc. (arab.) tefl „salivă”. Var. circulă în Dîmbovița. – Der. tufli, vb. (a înfunda, a pune o pălărie pe cap și a o turti în același timp), cuvînt citat în dicționare pentru Mold., dar care se folosește și în Munt. (îl întrebuințează Murnu; legătura cu sb. tuviti „a face socoteala” sugerată de Scriban sau cu ceh. tjukati „a turti”, propusă de Cihac, II, 425, nu este posibilă); tuflă, s. f. (Arg., portofel, portmoneu); infuflica, vb. (a se ghiftui, a se sătura); tuflu, s. n. (Arg., portofel), în loc de tuflă, sau poate din germ. Zuflucht „recurs”.

țeft (-turi), s. n. – 1. Sîn, breaslă. – 2. Centru, punct central. – 3. Par în centrul ariei. – Var. țef, țeh. Sb., rus., ceh. „corporație”, din germ. Zeche (Sanzewitsch 211; Scriban), săs. tsêchen (Borcea, 216). Pentru semantism, cf. cele două sensuri ale lui gremio „sîn” și corporație. Cuvînt înv.

teflu, tefle s. n. gură.

TEFLU s. v. bot, rât.

teflu s. v. BOT. RÎT.

țeft s.n. (înv. și reg.) 1. par în mijlocul ariei. 2. cureaua de la crucea trăsurii. 3. (fig.) centru, stăpânire. 4. moment decisiv.