TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. (În forma Te Deum) Imn în limba latină, în formă de psalm, de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus].

tedeum sn [At: CR (1829), 92¹/30 / S și: Te Deum, te-deum / Pl: ~uri / E: lat Te Deum (laudamus)] 1 Imn de preamărire a lui Dumnezeu în formă de psalm (originar cu textul în limba latină). 2 Scurt serviciu religios în care se cântă tedeumul (1) Si: (înv) moleben.

TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. Vechi imn latin în formă de psalm de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus].

TEDÉUM, tedeumuri, s. n. Scurt serviciu religios, oficiat într-o împrejurare solemnă. Bătrînul... poftește pe cei de față să ia parte la un tedeum de mulțumire, pe care îl va cînta imediat. GALACTION, O. I 91.

TEDÉUM s.n. Slujbă, serviciu divin care se oficiază în împrejurări solemne. [Pron. -de-um. / < lat., fr. Te Deum (laudamus)].

TEDÉUM s. n. 1. serviciu divin care se oficiază cu prilejul unor momente solemne. 2. (muz.) compoziție scrisă pentru astfel de ceremonie. (< lat. Te Deum /laudamus/)

TEDÉUM ~uri n. 1) Cântec religios, în limba latină, având ca subiect proslăvirea lui Dumnezeu. 2) Serviciu divin scurt, oficiat la începutul unor festivități. [Sil. -de-um] /<lat. Te Deum

te-deum n. cântec bisericesc de mulțumire, recitat la împrejurări solemne.

te déum n., pl. urĭ (lat. te Deum laudamus, „pe tine, Doamne, te lăudăm”, cum începe un vestit cîntec al bisericiĭ catolice). Serviciŭ religios solemn. V. slavoslovie.

tedeum (serviciu religios) (desp. -de-um) s. n., pl. tedeumuri

tedeum (serviciu religios) (-de-um) s. n., pl. tedeumuri

tedéum s. n. (sil. -de-um), pl. tedéumuri

TEDÉUM s. (BIS.) (înv.) moleben, slavoslovie. (A oficia un ~.)

TEDEUM s. (BIS.) (înv.) moleben, slavoslovie. (A oficia un ~.)

tedeum (cuv. lat.) 1. Imn (1) atribuit lui Niceta de Remesiana (335-404), care începe cu cuvintele: Te Deum laudamus.... 2. Slujbă bis. ținută cu prilejul unor momente solemne (în afara liturghiei*), care începe cu imnul t. (1). Sin.: molénie (sl. молини, gr. τέησις, lat. preces, „rugăciune [de mulțumire]”). 3. Compoziție muzicală de tipul cantatei*. Cultivat de clasici, a atins punctul culminant prin T. lui Bruckner.