2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TECTÓNICĂ s. f. Ramură a geologiei care studiază modificările provocate de mișcările scoarței pămîntului în straturile acestuia.

TECTÓNICĂ s.f. 1. Ramură a geologiei care studiază modificările stratelor geologice datorită miscărilor scoarței terestre; geotectonică. 2. Structură geologică. [Gen. -cii. / < fr. tectonique, cf. gr. tekton – tâmplar].

TECTÓNICĂ f. 1) Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul mișcărilor și modificării scoarței terestre. 2) Structură geologică. [G.-D. tectonicii] /<fr. tectonique

TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique.

TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique.

tectonic, ~ă [At: DT / Pl: ~ici, ~ice / E: fr tectonique] 1 sf Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor acesteia. 2 sf Structură geologică. 3 a Care este legat de mișcările scoarței Pământului. 4 a Care se referă la tectonică (1). 5 a Care aparține tectonicii (1).

TECTÓNIC, -Ă adj. Referitor la tectonică; care este legat de mișcările scoarței Pământului. [< fr. tectonique].

TECTÓNIC, -Ă I. adj. referitor la tectonică. II. s. f. 1. ramură a geologiei care studiază modificările straturilor geologice datorate mișcărilor scoarței terestre; geotectonică. 2. structură geologică. (< fr. tectonique)

TECTÓNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tectonică; propriu tectonicii. 2) Care este caracteristic pentru mișcările scoarței terestre. /<fr. tectonique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tectónică s. f., g.-d. art. tectónicii

tectónică s. f., g.-d. art. tectónicii

tectónic adj. m., pl. tectónici; f. tectónică, pl. tectónice

tectónic adj. m., pl. tectónici; f. sg. tectónică, pl. tectónice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TECTÓNICĂ s. 1. v. geotectonică. 2. v. structură geologică.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

denivelări tectonice expr. (glum.) 1. sâni. 2. fese.

Intrare: tectonică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tectonică
  • tectonica
plural
genitiv-dativ singular
  • tectonici
  • tectonicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tectonic
tectonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tectonic
  • tectonicul
  • tectonicu‑
  • tectonică
  • tectonica
plural
  • tectonici
  • tectonicii
  • tectonice
  • tectonicele
genitiv-dativ singular
  • tectonic
  • tectonicului
  • tectonice
  • tectonicei
plural
  • tectonici
  • tectonicilor
  • tectonice
  • tectonicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tectonică

  • 1. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: geotectonică
    • 1.1. Structură geologică.
      surse: DEX '09 DN

etimologie:

tectonic

  • 1. Care se referă la tectonică, care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: