8 definiții pentru tectită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TECTÍTĂ s. f. Meteorit sticlos, format în cea mai mare parte din dioxid de siliciu. – Din fr. tectite.

tecti sf [At: DN2 / E: fr tectite] (Glg) Meteorit sticlos, format în cea mai mare parte din bioxid de siliciu.

TECTÍTĂ s. f. Meteorit sticlos, format în cea mai mare parte din bioxid de siliciu. – Din fr. tectite.

TECTÍTĂ s.f. (Geol.) Material cu aspect sticlos, sub formă de granule rotunjite, transparente, de obicei de culoare albastră-închisă sau verde. [< fr. tectite].

TECTÍTĂ s. f. material sticlos bogat în siliciu și alumină, de origine cosmică. (< fr. tectite)

TECTÍTĂ f. Meteorit sticlos în componența căruia predomină bioxidul de siliciu. /<fr. tectite


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tectítă s. f., g.-d. art. tectítei

Intrare: tectită
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tecti
  • tectita
plural
genitiv-dativ singular
  • tectite
  • tectitei
plural
vocativ singular
plural

tectită

  • 1. Meteorit sticlos, format în cea mai mare parte din dioxid de siliciu.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: