3 definiții pentru tecs


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TECS, tecsuri, s. n. Cui mic de metal cu formă specială, folosit în cizmărie. – Din germ. Täcks.

TECS, tecsuri, s. n. Cui mic de metal cu formă specială, folosit în cizmărie. – Din germ. Täcks.

tecs sn [At: NOM. MIN. I, 130 / S și: tex / Pl: ~uri / E: ger Täcks] Cui mic de metal cu formă specială, folosit pentru fixarea pingelelor sau a tocurilor4 încălțămintei.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: tecs
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tecs
  • tecsul
  • tecsu‑
plural
  • tecsuri
  • tecsurile
genitiv-dativ singular
  • tecs
  • tecsului
plural
  • tecsuri
  • tecsurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tecs

  • 1. Cui mic de metal cu formă specială, folosit în cizmărie.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: