TECNO- „imatur, tînăr”. ◊ gr. teknon „copil” > fr. tecno-, it. id., germ. tekno- > rom. tecno-. □ ~cit (v. -cit), s. n., element celular tînăr, intermediar între mielocit și granulocitul nesegmentat; ~spor (v. -spor), s. m., spor rezultat nemijlocit din organele de reproducere mascule sau femele.