*técnic ș. a. V. tehnic.

tehnic², ~ă [At: CR (1829), 313²/30 / S și: (înv) tecn~, techn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat technicus, ger technisch, Technik, fr technique] 1-2 a Care aparține tehnicii² (10-11) Si: (îvr) tehnicesc (1-2), tehnologicesc (1-2). 3-4 a Privitor la tehnică (10-11) Si: (îvr) tehnicesc (3-4), tehnologicesc (3-4). 5 a (Îs) Termen ~ Termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. 6 a (Îs) Desen ~ Desen care reprezintă la o anumită scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, fiind folosit la construirea obiectului în spațiu. 7 a Care se ocupă de problemele practice legate de executarea unor lucrări, a unor operațiuni, de exercitarea unei profesiuni etc. 8 a Care aparține aspectelor tehnice (7). 9 a Referitor la aspectele tehnice (7). 10 sf (Șîs ~a producției) Totalitatea uneltelor și a practicilor producției dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze și să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale Si: tehnologie (3). 11 sf Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor, îmbinate cu o anumită măiestrie personală și aplicate în executarea unei operațiuni ori lucrări, sau, în general, în practicarea unei profesiuni. 12 sf (Mii; îs) -ă de luptă Totalitatea mijloacelor de luptă (armament, avioane, tancuri) și auxiliare (materiale de transmisiuni, de geniu etc.) cu care sunt înzestrate forțele armate.

*téhnic și técnic, -ă adj. (vgr. tehnikós, d. téhne, artă. V. electro-, piro- și zoo-tehnic). Propriŭ uneĭ arte saŭ uneĭ științe: termin tehnic. Ingineresc: școală tehnică. S. m. și f. Tehnician, acela care știe bine procedura științeĭ saŭ arteĭ luĭ. S. f. Modu de a lucra al uneĭ științe saŭ arte: tehnica picturiĭ. Adv. În mod tehnic: a vorbi prea tehnic.

tehnic.