9 definiții pentru technețiu Tc tehnețiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TECHNÉȚIU s. n. Element chimic radioactiv, obținut prin reacții nucleare. [Pr.: teh-] – Din fr. technétium.

TECHNÉȚIU s. n. Element chimic radioactiv, obținut prin reacții nucleare. [Pr.: teh-] – Din fr. technétium.

TECHNÉȚIU s.n. v. tehnețiu.

TECHNÉȚIU s. n. elemente radioactiv sintetic, cu densitate mare, greu fuzibil, asemănător cu reniul. (< fr. technétium)

TECHNÉȚIU n. Element radioactiv, obținut inițial pe cale artificială, iar mai târziu din deșeurile industriei atomice. [Sil. tech-ne-țiu] /<fr. technétium

TEHNÉȚIU s.n. Element radioactiv sintetic. [Pron. -țiu, var. technețiu s.n. / < fr. technétium].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

technéțiu [ch pron. h, țiu pron. țiu] s. n.; simb. Tc

technețíu s. n. [ch pron. h; -țiu pron. -țiu], simb. Tc


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TECHNÉȚIU (TEHNÉȚIU) (< fr. {i}; {s} gr. tekhnetos „artificial”) s. n. Element chimic (Tc; nr. at. 43, m. at. 99) din grupa a VII-a a sistemului periodic. Metal alb-argintiu, care se găsește în cantități infime în minereurile de uraniu. Izotopul Tc97 a fost primul element obținut pe cale artificială, în 1937, într-un ciclotron. Prin metode spectrale Tc a fost identificat în Soare și în unele stele. Izotopul Tc99 este utilizat în medicina nucleară. Necesarul de Tc se obține din deșeurile ind. atomice.

Tc, simbol chimic pentru technețiu.

Intrare: technețiu
  • pronunție: tehnețĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • technețiu
  • technețiul
  • technețiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • technețiu
  • technețiului
plural
vocativ singular
plural
Tc simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Tc
  • pronunție: -țĭu
substantiv neutru (N56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tehnețiu
  • tehnețiul
  • tehnețiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tehnețiu
  • tehnețiului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

technețiu Tc tehnețiu

  • 1. Element chimic radioactiv, obținut prin reacții nucleare, cu densitate mare, greu fuzibil, asemănător cu reniul.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • comentariu simbol Tc
    surse: DOOM 2

etimologie: