13 definiții pentru tehno (pref.)
din care- explicative (12)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TEHNO2- Element de compunere însemnând „tehnic”, „în legătură cu tehnica”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din fr. techno-.
tehno- [At: DLR / E: fr techno-] Element prim de compunere savantă cu semnificația „tehnic2” .
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TEHNO- Element de compunere care înseamnă „tehnic”, „în legătură cu tehnica” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din fr. techno-.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEHNO- v. tehnic [în DN].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEHN(O), -TEHNIC(Ă), -TEHNIE elem. „artă, meserie”, „tehnică, procedeu”. (< fr. techn/o/-, -technique, -technie, cf. gr. tekhne)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TECHN- v. tehnic [în DN].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TECHNI- v. tehnic [în DN].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TECHNO- v. tehnic [în DN].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEHN- v. tehnic [în DN].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEHNI- v. tehnic [în DN].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEHNIC, -Ă adj. Referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ◊ Termen tehnic = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. // (În forma tehn-, tehni-, tehno-; scris și techn-, techni-, techno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tehnică”, „procedeu, capacitate din tehnică”. // s.m. (Rar) Maistru tehnician, mecanic. [Cf. fr. technique, lat. technicus, gr. technikos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-TEHNIC2(Ă) elem. tehn(o)-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TEHNO- „tehnică, profesie”. ◊ gr. tekhne „meșteșug, meserie” > fr. techno-, engl. id., germ. id. > rom. tehno-. □ ~crație (v. -crație), s. f., 1. Doctrină și curent social-politic contemporan, care postulează cadrul unor structuri în care puterea să aparțină nu factorilor politici, ci oamenilor de știință, tehnicienilor și organizatorilor; sin. tehnocratism. 2. Intelectualitate tehnocratică; ~fil (v. -fil1), adj., (despre specii animale) care se adaptează ușor la civilizația tehnică; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a diferitelor profesii și a procedeelor lor de lucru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în tehnologie; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Știință a procedeelor și a mijloacelor de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblu al proceselor, metodelor, procedeelor, operațiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs; ~patie (v. -patie), s. f., denumire generală pentru bolile profesionale; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., ramură a patologiei care tratează despre bolile produse prin deficiențe în tehnica întreținerii și exploatării animalelor; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie1), s. f., ramură a psihologiei care se ocupă de mijloacele aplicării practice a psihologiei teoretice; ~sferă (v. -sferă), s. f., zonă de activitate tehnică a omului.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
tehnoelement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere însemnând „tehnic”, „în legătură cu tehnica”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. DEX '09 DN
etimologie:
- techno- DEX '09 DEX '98 MDN '00