2 definiții pentru tecafor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tecafór adj. m., pl. tecafóri; f. sg. tecafóră, pl. tecafóre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TECA- „conceptacul, teacă”. ◊ gr. theke „cutie, casetă, teacă” > fr. théca-, engl. id., germ. theka- > rom. teca-.~for (v. -for), adj., care poartă teci; ~spor (v. -spor), s. m., spor închis într-un conceptacul.

Intrare: tecafor
tecafor adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tecafor
  • tecaforul
  • tecaforu‑
  • tecafo
  • tecafora
plural
  • tecafori
  • tecaforii
  • tecafore
  • tecaforele
genitiv-dativ singular
  • tecafor
  • tecaforului
  • tecafore
  • tecaforei
plural
  • tecafori
  • tecaforilor
  • tecafore
  • tecaforelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)