9 definiții pentru teamăt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEÁMĂT s. n. (Înv. și pop.) Teamă. – Teme + suf. -ăt.

teamăt sn [At: PSALT. 129 / Pl: ~e / E: teme + -ăt] (Înv) Teamă (1).

TEÁMĂT, teamăte, s. n. (Înv.) Teamă. – Teme + suf. -ăt.

TEÁMĂT, teamăte, s. n. (Învechit) Teamă. Mergînd oștile lui Mihai-vodă fără teamăt, turcii le loviră de față. BĂLCESCU, O. II 169.

teámăt n., pl. temete (V. așteamăt). Cor. Teamă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEÁMĂT s. v. frică, teamă, temere.

teamăt s. v. FRICĂ. TEAMĂ. TEMERE.

Intrare: teamăt
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teamăt
  • teamătul
  • teamătu‑
plural
  • teamăte
  • teamătele
genitiv-dativ singular
  • teamăt
  • teamătului
plural
  • teamăte
  • teamătelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

teamăt

etimologie:

  • Teme + sufix -ăt.
    surse: DEX '98 DEX '09