2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

teahnă sf [At: PSALT. 293 / Pl: ~ne / E: ns cf meteahnă] 1 (Îrg) Vină. 2 (Îrg) Greșeală (2). 3 (Reg) Defect (1). 4 (Reg) Deprindere rea Si: nărav.

meteáhnă și (Dos.) beteáhnă f., pl. ehne (d. beteag, după rut. beteha, boală). Cusur, defect (fizic orĭ moral). Vechĭ. Pagubă, vătămare. – La Dos. și teahnă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEÁHNĂ s. v. abatere, culpabilitate, culpă, cusur, dar, defect, deficiență, eroare, greșeală, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, nărav, neajuns, patimă, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, vină, vinovăție.

teahnă s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. CUSUR. DAR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. EROARE. GREȘEALĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NĂRAV. NEAJUNS. PATIMĂ. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU. VINĂ. VINOVĂȚIE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TEÁHNĂ D-tru, mold. 1577 (Hașdeu Cuvente I 25).

Intrare: Teahnă
Teahnă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Teahnă
Intrare: teahnă
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teahnă
  • teahna
plural
  • tehne
  • tehnele
genitiv-dativ singular
  • tehne
  • tehnei
plural
  • tehne
  • tehnelor
vocativ singular
plural