2 intrări

8 definiții

Explicative DEX

teahnă sf [At: PSALT. 293 / Pl: ~ne / E: ns cf meteahnă] 1 (Îrg) Vină. 2 (Îrg) Greșeală (2). 3 (Reg) Defect (1). 4 (Reg) Deprindere rea Si: nărav.

teáhnă, V. meteahnă.

metahnă sf vz meteahnă

metahnie sf vz meteahnă

meteáhnă și (Dos.) beteáhnă f., pl. ehne (d. beteag, după rut. beteha, boală). Cusur, defect (fizic orĭ moral). Vechĭ. Pagubă, vătămare. – La Dos. și teahnă.

Enciclopedice

TEÁHNĂ D-tru, mold. 1577 (Hașdeu Cuvente I 25).

Sinonime

TEAHNĂ s. v. abatere, culpabilitate, culpă, cusur, dar, defect, deficiență, eroare, greșeală, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, nărav, neajuns, patimă, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, vină, vinovăție.

teahnă s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. CUSUR. DAR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. EROARE. GREȘEALĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NĂRAV. NEAJUNS. PATIMĂ. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU. VINĂ. VINOVĂȚIE.

Intrare: teahnă
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teahnă
  • teahna
plural
  • tehne
  • tehnele
genitiv-dativ singular
  • tehne
  • tehnei
plural
  • tehne
  • tehnelor
vocativ singular
plural
Intrare: Teahnă
Teahnă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Teahnă