taxim sn [At: (a. 1823) BV III, 421 / V: (îrg) ~xâm / Pl: ~uri / E: tc taksim] 1 (Îrg) Cântec popular care se execută din cobză sau din scripcă. 2 (Îrg; îlv) A trage un ~ A cânta. 3 (Îrg; îe) A trage un ~ A plânge cu hohot. 4 (Îrg) Preludiu. 5 (Îrg) Partitură muzicală. 6 (Buc) Petrecere. 7 (Reg) Plimbare.

TAXIM, taximuri, s. n. (Învechit și regional) Cîntec popular care se execută din cobză sau din scripcă. Nu voiești să-ți fac un taxim? ȘEZ. I 281. (În forma taxîm) Cînd treceau pe la fereastra cucoanei... se oprea și, după porunca tuturor, îi mai trăgea un taxîm. HOGAȘ, H. 45. – Variantă: taxîm s. n.

TAXIM, taximuri, s. n. (Înv. și reg.) Cîntec popular care se execută din cobză sau din scripcă. – Tc. taksim.

TAXIM s.n. (Mold.) Cîntec popular executat la cobză sau Ia scripcă. Iar fata începu a face un taxim foarte minunat. H 1779², 76^v. Etimologie: tc. taksim.

taxím n., pl. urĭ (turc. ar. taksim, preludiŭ). Vechĭ. Partitură muzicală. Azĭ. Mold. Fam. A trage un taxim, a cînta ceva și (iron.) a plînge cu hohot cîte-va momente. – În est -îm.

taxâm sn vz taxim

TAXÎM s. n. v. taxim.

taxim (înv., reg.) s. n., pl. taximuri

taxim (înv.) s. n., pl. taximuri

taxim s. n., pl. taximuri

taksâm (taxâm) (cuv. tc. taksîm), piesă instrumentală din muzica turcă clasică, de formă liberă, având rol de preludiu* în „suita” (fasil) ale cărei piese se succed într-o ordine fixă: 1. t.; 2. peșrev. 3. una sau două beste (piesă vocală); 4. ağir semâ’î (piesă voc. foarte lentă); 5. o serie de 5-15 șarki (piese voc. cu părți instr.); 6. saz semâ’îsi (piesă instr. înrudită cu peșrevul, cu care se încheie suita). T. a compus și Cantemir. V. baladă (IV)ș maqam.