TAXATOR, -OARE, taxatori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu primirea (rar și cu fixarea) sumelor datorate de public pentru o prestare de serviciu; încasator. A venit... taxatorul, de îndată ce tramvaiul a oprit. SAHIA, U.R.S.S. 188. Șeful se certa cu agentul, secundul vaporului cu taxatorul, șeful de echipaj cu împiegatul vamal. BART, S. M. 87. Unul dintre frații ei, locotenent, era om cheltuitor, iar celalt, taxator la vama din Galați, se lupta cu o casă plină de copii. SLAVICI, N. II 201.