9 definiții pentru tavernă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAVÉRNĂ, taverne, s. f. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol). – Din fr. taverne.

TAVÉRNĂ, taverne, s. f. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol). – Din fr. taverne.

TAVÉRNĂ, taverne, s. f. Cîrciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol). Pe vremea țarilor, Moscova era un oraș al palatelor somptuoase și al azilurilor de noapte, al saloanelor și al tavernelor. STANCU, U.R.S.S. 96. Tocmai în capătul portului, lîngă depozitele de cărbuni, era o cîrciumă veche, o tavernă joasă în care intrai scoborînd patru trepte de piatră. BART, E. 320. Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorîtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare. EMINESCU, O. I 56.

TAVÉRNĂ s.f. Cârciumă ordinară, murdară (instalată de obicei la subsol). [< fr. taverne, it. taverna, cf. lat. taberna].

TAVÉRNĂ s. f. cârciumă sărăcăcioasă, murdară (la subsol). (< fr. taverne, germ. Taverne)

TAVÉRNĂ ~e f. înv. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă, aflată, de regulă, la subsol. /<fr. taverne, germ. Taverne

tavernă f. cârciumă: în scunda tavernă mohorîtă EM.

*tavérnă f., pl. e (fr. taverne, d. lat. taberna; it. taverna. V. tabernacul și tîrnă). Iron. Cîrcĭumă ordinară saŭ odăiță de cîrcĭumă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tavérnă s. f., g.-d. art. tavérnei; pl. tavérne

tavérnă s. f., g.-d. art. tavérnei; pl. tavérne

Intrare: tavernă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tavernă
  • taverna
plural
  • taverne
  • tavernele
genitiv-dativ singular
  • taverne
  • tavernei
plural
  • taverne
  • tavernelor
vocativ singular
plural