6 definiții pentru tautocronism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tautocronism sn [At: DN3 / P: ta-u~ / E: fr tautochronisme] (Fiz) Proprietate a unui punct material, care, pornind fără viteză inițială, descrie o curbă tautocronă (3).

TAUTOCRONÍSM s.n. (Fiz.) Proprietate a unui punct material, care, pornind fără viteză inițială, descrie o curbă tautocronă. [< fr. tautochronisme].

TAUTOCRONÍSM s. n. 1. egalitate de durată. 2. proprietate a unei curbe tautocrone. (< fr. tautochronisme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tautocronísm (ta-u-to-cro-) s. n.

tautocronísm s. n. (sil. ta-u-, -cro-)[1] corectată

  1. tantocronísmtautocronísm Ladislau Strifler

tautocronísm s. n. (sil. ta-u-, -cro-)

Intrare: tautocronism
tautocronism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tautocronism
  • tautocronismul
  • tautocronismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tautocronism
  • tautocronismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)