taurină sf [At: MACAROVICI, CH. 581 / P: ta-u~ / E: ns cf taurocolic] Acid organic produs prin descompunerea acidului taurocolic, prezent în bilă și în cantități reduse, în țesutul pulmonar și în mușchi.

TAURÍNĂ s. f. acid organic obținut prin descompunerea acidului taurocolic, prezent în bilă, în țesutul pulmonar și în mușchi. (< fr., engl. taurine)

TAURÍNĂ f. 1) la pl. Grup de animale rumegătoare de talie mare, sălbatice sau domestice (reprezentant: taurul); bovină. 2) Animal din acest grup. /<it. taurino, fr. taurin

taurin, ~ă [At: DL / P: ta-u~ / Pl: ~i, ~e / E: taur + -in cf fr taurin] 1 a Din specia taurului (1). 2 a De taur (1). 3 a Privitor la taur (1). 4 sfp Specie de rumegătoare mari din familia bovinelor, având ca reprezentant tipic boul. 5 smf (Lsg) Animal din specia taurinelor (4).

TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine avînd ca tip taurul.

TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au caracterele taurului. – It. taurino.

TAURÍN, -Ă adj. Din familia taurului, care aparține taurinelor. // s.f.pl. Specie de rumegătoare mari din familia bovinelor, având ca tip boul; (la sg.) animal aparținând acestei specii. [Pron. ta-u-. / < lat. taurinus, it. taurino].

TAURÍN, -Ă I. adj. din familia taurului, care aparține taurinelor. II. s. f. pl. specie de bovine: boul. (< it. taurino, fr. taurin)

TAURÍN ~ă (~i, ~e) Care face parte din specia taurului. [Sil. ta-u-] /<it. taurino, fr. taurin

taurină¹ (acid) (ta-u-) s. f., g.-d. art. taurinei

taurină² (animal) (ta-u-) s. f., g.-d. art. taurinei; pl. taurine

taurínă (acid) s. f. (sil. ta-u-), g.-d. art. taurínei

taurínă (zool.) s. f. (sil. ta-u-), pl. tauríne

taurin (ta-u-) adj. m., pl. taurini; f. taurină, pl. taurine

taurín adj. m. (sil. ta-u-), pl. tauríni; f. sg. taurínă, pl. tauríne