2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tauri sf [At: MACAROVICI, CH. 581 / P: ta-u~ / E: ns cf taurocolic] Acid organic produs prin descompunerea acidului taurocolic, prezent în bilă și în cantități reduse, în țesutul pulmonar și în mușchi.

TAURÍNĂ s. f. acid organic obținut prin descompunerea acidului taurocolic, prezent în bilă, în țesutul pulmonar și în mușchi. (< fr., engl. taurine)

TAURÍNĂ f. 1) la pl. Grup de animale rumegătoare de talie mare, sălbatice sau domestice (reprezentant: taurul); bovină. 2) Animal din acest grup. /<it. taurino, fr. taurin

TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino.

TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino.

taurin, ~ă [At: DL / P: ta-u~ / Pl: ~i, ~e / E: taur + -in cf fr taurin] 1 a Din specia taurului (1). 2 a De taur (1). 3 a Privitor la taur (1). 4 sfp Specie de rumegătoare mari din familia bovinelor, având ca reprezentant tipic boul. 5 smf (Lsg) Animal din specia taurinelor (4).

TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine avînd ca tip taurul.

TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au caracterele taurului. – It. taurino.

TAURÍN, -Ă adj. Din familia taurului, care aparține taurinelor. // s.f.pl. Specie de rumegătoare mari din familia bovinelor, având ca tip boul; (la sg.) animal aparținând acestei specii. [Pron. ta-u-. / < lat. taurinus, it. taurino].

TAURÍN, -Ă I. adj. din familia taurului, care aparține taurinelor. II. s. f. pl. specie de bovine: boul. (< it. taurino, fr. taurin)

TAURÍN ~ă (~i, ~e) Care face parte din specia taurului. [Sil. ta-u-] /<it. taurino, fr. taurin


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

taurínă2 (animal) (ta-u-) s. f., g.-d. art. taurínei; pl. tauríne

taurínă1 (acid) (ta-u-) s. f., g.-d. art. taurínei

taurínă (zool.) s. f. (sil. ta-u-), pl. tauríne

taurínă (acid) s. f. (sil. ta-u-), g.-d. art. taurínei

taurín (ta-u-) adj. m., pl. tauríni; f. taurínă, pl. tauríne

taurín adj. m. (sil. ta-u-), pl. tauríni; f. sg. taurínă, pl. tauríne

Intrare: taurină
  • silabație: ta-u-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tauri
  • taurina
plural
  • taurine
  • taurinele
genitiv-dativ singular
  • taurine
  • taurinei
plural
  • taurine
  • taurinelor
vocativ singular
plural
Intrare: taurin
taurin adjectiv
  • silabație: ta-u-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taurin
  • taurinul
  • taurinu‑
  • tauri
  • taurina
plural
  • taurini
  • taurinii
  • taurine
  • taurinele
genitiv-dativ singular
  • taurin
  • taurinului
  • taurine
  • taurinei
plural
  • taurini
  • taurinilor
  • taurine
  • taurinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)