3 intrări
19 definiții

Explicative DEX

taurină sf [At: MACAROVICI, CH. 581 / P: ta-u~ / E: ns cf taurocolic] Acid organic produs prin descompunerea acidului taurocolic, prezent în bilă și în cantități reduse, în țesutul pulmonar și în mușchi.

TAURINĂ s. f. acid organic obținut prin descompunerea acidului taurocolic, prezent în bilă, în țesutul pulmonar și în mușchi. (< fr., engl. taurine)

TAURINĂ f. 1) la pl. Grup de animale rumegătoare de talie mare, sălbatice sau domestice (reprezentant: taurul); bovină. 2) Animal din acest grup. /<it. taurino, fr. taurin

TAURIN, -Ă, taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino.

TAURIN, -Ă, taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino.

taurin, ~ă [At: DL / P: ta-u~ / Pl: ~i, ~e / E: taur + -in cf fr taurin] 1 a Din specia taurului (1). 2 a De taur (1). 3 a Privitor la taur (1). 4 sfp Specie de rumegătoare mari din familia bovinelor, având ca reprezentant tipic boul. 5 smf (Lsg) Animal din specia taurinelor (4).

TAURIN, -Ă, taurini, -e, adj. Din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine avînd ca tip taurul.

TAURIN, -Ă, taurini, -e, adj. Din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au caracterele taurului. – It. taurino.

TAURIN, -Ă adj. Din familia taurului, care aparține taurinelor. // s.f.pl. Specie de rumegătoare mari din familia bovinelor, avînd ca tip boul; (la sg.) animal aparținînd acestei specii. [Pron. ta-u-. / < lat. taurinus, it. taurino].

TAURIN, -Ă I. adj. din familia taurului, care aparține taurinelor. II. s. f. pl. specie de bovine: boul. (< it. taurino, fr. taurin)

TAURIN ~ă (~i, ~e) Care face parte din specia taurului. [Sil. ta-u-] /<it. taurino, fr. taurin

Ortografice DOOM

taurină1 (acid) (desp. ta-u-) s. f., g.-d. art. taurinei

taurină2 (animal) (desp. ta-u-) s. f., g.-d. art. taurinei; pl. taurine

taurină2 (animal) (ta-u-) s. f., g.-d. art. taurinei; pl. taurine

taurină1 (acid) (ta-u-) s. f., g.-d. art. taurinei

taurină (acid) s. f. (sil. ta-u-), g.-d. art. taurinei

taurină (zool.) s. f. (sil. ta-u-), pl. taurine

taurin (desp. ta-u-) adj. m., pl. taurini; f. taurină, pl. taurine

taurin (ta-u-) adj. m., pl. taurini; f. taurină, pl. taurine

taurin adj. m. (sil. ta-u-), pl. taurini; f. sg. taurină, pl. taurine

Intrare: taurină (acid)
  • silabație: ta-u-ri-nă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taurină
  • taurina
plural
  • taurine
  • taurinele
genitiv-dativ singular
  • taurine
  • taurinei
plural
  • taurine
  • taurinelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: taurină (animal)
  • silabație: ta-u-ri-nă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taurină
  • taurina
plural
  • taurine
  • taurinele
genitiv-dativ singular
  • taurine
  • taurinei
plural
  • taurine
  • taurinelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: taurin
taurin adjectiv
  • silabație: ta-u-rin info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taurin
  • taurinul
  • taurinu‑
  • taurină
  • taurina
plural
  • taurini
  • taurinii
  • taurine
  • taurinele
genitiv-dativ singular
  • taurin
  • taurinului
  • taurine
  • taurinei
plural
  • taurini
  • taurinilor
  • taurine
  • taurinelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

taurină, taurinesubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Acid organic obținut prin descompunerea acidului taurocolic, prezent în bilă, în țesutul pulmonar și în mușchi. MDN '00
etimologie:

taurină, taurinesubstantiv feminin

  • 1. (la) plural Grup de animale rumegătoare de talie mare, sălbatice sau domestice (reprezentant: taurul). NODEX
    sinonime: bovină
etimologie:

taurin, taurinăadjectiv

  • 1. Care aparține taurului, privitor la taur, din specia taurului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „taurină” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1