9 definiții pentru taurin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino.

TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino.

taurin, ~ă [At: DL / P: ta-u~ / Pl: ~i, ~e / E: taur + -in cf fr taurin] 1 a Din specia taurului (1). 2 a De taur (1). 3 a Privitor la taur (1). 4 sfp Specie de rumegătoare mari din familia bovinelor, având ca reprezentant tipic boul. 5 smf (Lsg) Animal din specia taurinelor (4).

TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine avînd ca tip taurul.

TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au caracterele taurului. – It. taurino.

TAURÍN, -Ă adj. Din familia taurului, care aparține taurinelor. // s.f.pl. Specie de rumegătoare mari din familia bovinelor, având ca tip boul; (la sg.) animal aparținând acestei specii. [Pron. ta-u-. / < lat. taurinus, it. taurino].

TAURÍN, -Ă I. adj. din familia taurului, care aparține taurinelor. II. s. f. pl. specie de bovine: boul. (< it. taurino, fr. taurin)

TAURÍN ~ă (~i, ~e) Care face parte din specia taurului. [Sil. ta-u-] /<it. taurino, fr. taurin


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

taurín (ta-u-) adj. m., pl. tauríni; f. taurínă, pl. tauríne

taurín adj. m. (sil. ta-u-), pl. tauríni; f. sg. taurínă, pl. tauríne

Intrare: taurin
taurin adjectiv
  • silabație: ta-u-rin info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taurin
  • taurinul
  • taurinu‑
  • tauri
  • taurina
plural
  • taurini
  • taurinii
  • taurine
  • taurinele
genitiv-dativ singular
  • taurin
  • taurinului
  • taurine
  • taurinei
plural
  • taurini
  • taurinilor
  • taurine
  • taurinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

taurin

  • 1. Care aparține taurului, privitor la taur, din specia taurului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: