12 definiții pentru taumaturg


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAUMATÚRG, taumaturgi, s. m. (în concepțiile religioase) Persoană având capacitatea de a face miracole (învierea morților, vindecarea prin atingere cu mâinile); făcător de minuni. – Din fr. thaumaturge.

TAUMATÚRG, taumaturgi, s. m. Persoană care, în concepția unor religii, ar poseda însușirea de a face minuni; făcător de minuni. – Din fr. thaumaturge.

TAUMATÚRG s.m. (Liv.) Persoană care pretinde că ar putea face minuni. [Pron. ta-u-. / < fr. thaumaturge, cf. gr. thauma – minune, ergon – lucrare].

TAUMATÚRG s. m. cel care pretinde că poate face minuni. (< fr. thaumaturge)

TAUMATÚRG ~gi m. rar Persoană despre care se crede că ar fi înzestrată cu puterea de a face minuni. /<fr. thaumaturge

taumaturg m. făcător de minuni: St. Grigorie Taumaturgul.

*taŭmatúrg m. (vgr. thaumaturgós). Făcător de minunĭ: sfîntu Grigore Taŭmaturgu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

taumatúrg (tau-) s. m., pl. taumatúrgi

taumatúrg s. m. (sil. tau-), pl. taumatúrgi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TAUMATÚRG s. v. vrăjitor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Grigorie Taumaturgul (†270 sau 271), sfânt, n. în Neocezareea Pontului. Înzestrat cu talent oratoric, a studiat retorica și dreptul roman la Cezareea, unde l-a cunoscut pe Origen, al cărui elev a devenit. Din cauza persecuțiilor împăratului Maximian s-a refugiat trei ani la Alexandria, apoi s-a reîntors la Cezareea, unde a fost numit episcop. A fost persecutat și în timpul lui Decius (249-251 d. Hr.) și s-a remarcat prin viața sa sfântă și prin înțelepciune, dar mai ales prin darul minunilor sale, cu care a fost învrednicit încă pe timpul vieții. A luptat prin viu grai și prin scris împotriva ereziilor timpului său și pentru fundamentarea dogmei Sfintei Treimi. Este sărbătorit la 17 noiembrie.

Taumaturgul v. Grigore Taumaturgul.

Intrare: taumaturg
  • silabație: tau-
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taumaturg
  • taumaturgul
  • taumaturgu‑
plural
  • taumaturgi
  • taumaturgii
genitiv-dativ singular
  • taumaturg
  • taumaturgului
plural
  • taumaturgi
  • taumaturgilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)