7 definiții pentru taster


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁSTER, tastere, s. n. Dispozitiv mecanic al mașinii de cules monotip, prevăzut cu o claviatură, utilizat la înregistrarea textului pe o bandă de hârtie prin perforații diferit combinate. – Din germ. Taster.

TÁSTER, tastere, s. n. Dispozitiv mecanic al mașinii de cules monotip, prevăzut cu o claviatură, utilizat la înregistrarea textului pe o bandă de hârtie prin perforații diferit combinate. – Din germ. Taster.

taster sn [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 569 / Pl: ~e / E: ger Taster] 1 Dispozitiv mecanic al mașinii de cules monotip, prevăzut cu o claviatură care fixează, în ordinea textului, felul și poziția literelor pe o bandă de hârtie prin perforații diferit combinate. 2 Piesă la războiul de țesut automat, cu ajutorul căreia se înlocuiește țeava goală din suveică. 3 (Reg) Clanță la ușă.

TÁSTER s.n. (Poligr.) Ansamblu mecanic de monotip care fixează felul și poziția literelor. [< germ. Taster].

TÁSTER s. n. (poligr.) dispozitiv mecanic al mașinii de cules monotip care fixează pe o bandă de hârtie, prin perforări combinate diferit, felul și poziția literelor unui text ce urmează a fi tipărit. (< germ. Taster)

TÁSTER ~e n. poligr. Dispozitiv al mașinii de cules monotip care fixează felul și poziția literelor în textul ce urmează a fi tipărit. /<germ. taster


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

táster s. n., pl. tástere

táster s. n., pl. tástere

Intrare: taster
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taster
  • tasterul
  • tasteru‑
plural
  • tastere
  • tasterele
genitiv-dativ singular
  • taster
  • tasterului
plural
  • tastere
  • tasterelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)