3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TASMÁ, tasmale, s. f. (Reg.) Fir sau panglică de mătase, de ață, de piele etc. – Din tc. tasma.

tasma1 sf [At: (a. 1734) BUL. COM. IST. IV, 68 / V: (reg) ~mă, tașma, tăs~, tis~ / Pl: ~le / E: tc tasma] 1 (Reg) Fir de mătase, de ață etc. 2 (Reg) Panglică de mătase, de piele etc. (pe care se brodează). 3 (Reg; pex) Piele bine tăbăcită. 4 (Mun) Petic de talpă care se aplică la pingele pentrua acoperi o gaură. 5 (Mun) Pană de lemn, care se folosește ca adaos la colțul unei construcții, pentru a astupa golul rămas între tarac și temelie.

TASMÁ, tasmale, s. f. (Reg.) Fir sau panglică de mătase, de ață de piele etc. – Din tc. tasma.

TASMÁ, tasmale, s. f. (Regional) Fir sau panglică de lînă, de ață, de mătase etc. O tasma îngustă de lînă neagră. HOGAȘ, H. 52. Un sfeștoc de busuioc proaspăt, legat cu o cochetă tasma neagră. NEGRUZZI, S. I 324. – Variantă: tăsmá (CREANGĂ, A. 62) s. f.

TASMÁ, tasmale, s. f. (Reg.) Fir sau panglică de mătase, de ață, de piele etc. – Tc. tasma.

tasmà f. Mold. panglică: pălăriuță cu tasma CR. [Turc. TASMA, găitan].

tasmá f. (rus. tesĭmá, panglică. Cp. și cu turc. tasmá, curea, zgardă). Est. Cordea, panglică. – Dim. tăsmăluță, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tasmá (reg.) s. f., art. tasmáua, g.-d. art. tasmálei; pl. tasmále, art. tasmálele

tasmá s. f., art. tasmáua, g.-d. art. tasmálei; pl. tasmále


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tasmá (-ále), s. f. – (Mold.) Panglică, fundă. – Var. tasma. Tc. tasma (Șeineanu, II, 350, Lokotsch 2043).

Intrare: tasma
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tasma
  • tasmaua
plural
  • tasmale
  • tasmalele
genitiv-dativ singular
  • tasmale
  • tasmalei
plural
  • tasmale
  • tasmalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăsma
  • tăsmaua
plural
  • tăsmale
  • tăsmalele
genitiv-dativ singular
  • tăsmale
  • tăsmalei
plural
  • tăsmale
  • tăsmalelor
vocativ singular
plural
Intrare: tasmă
tasmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tașma
tașma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

tasma tăsma

  • 1. regional Fir sau panglică de mătase, de ață, de piele etc.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: tăsmăluță attach_file 2 exemple
    exemple
    • O tasma îngustă de lînă neagră. HOGAȘ, H. 52.
      surse: DLRLC
    • Un sfeștoc de busuioc proaspăt, legat cu o cochetă tasma neagră. NEGRUZZI, S. I 324.
      surse: DLRLC

etimologie: