9 definiții pentru tartă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁRTĂ, tarte, s. f. Prăjitură făcută dintr-un strat subțire de aluat fraged, acoperit cu fructe și cu cremă. – Din fr. tarte.

TÁRTĂ, tarte, s. f. Prăjitură făcută dintr-un strat subțire de aluat fraged, acoperit cu fructe și cu cremă. – Din fr. tarte.

tartă sf [At: DL / Pl: ~te / E: fr tarte] Prăjitură făcută dintr-un strat de aluat fraged, acoperit cu dulceață, fructe (și cu cremă).

TÁRTĂ, tarte, s. f. Prăjitură făcută din aluat fraged, umplută cu cremă sau cu fructe.

TÁRTĂ, tarte, s. f. Prăjitură făcută din aluat fraged acoperit cu fructe (și cu cremă). – Fr. tarte.

TÁRTĂ s.f. Prăjitură făcută dintr-un strat de aluat acoperit cu dulceață, cu cremă sau cu fructe. [< fr. tarte].

TÁRTĂ s. f. prăjitură dintr-un strat de aluat acoperit cu dulceață, cu cremă sau cu fructe. (< fr. tarte)

TÁRTĂ ~e f. Produs de patiserie preparat dintr-o foaie de aluat, acoperită cu fructe, dulceață, cremă etc. și coaptă. /<fr. tarte


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tártă s. f., g.-d. art. tártei; pl. tárte

tártă s. f., g.-d. art. tártei; pl. tárte

Intrare: tartă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tartă
  • tarta
plural
  • tarte
  • tartele
genitiv-dativ singular
  • tarte
  • tartei
plural
  • tarte
  • tartelor
vocativ singular
plural

tartă

  • 1. Prăjitură făcută dintr-un strat subțire de aluat fraged, acoperit cu fructe și cu cremă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: