19 definiții pentru tarhon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TARHÓN s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate folosite drept condiment (Artemisia dracunculus). – Din tc. tarhun.

tarhon1 sm [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~rah~, (reg) ~racon, ~rcăn, ~rcân, ~rcom, ~rcon, ~rcum sm, tărha sf / Pl: (rar) ~uri sn / E: tc tarhun, mg tárkony] 1 Plantă erbacee din familia compozitelor, aromatică, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze liniare, lanceolate, întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). 2 (Bot; reg) Granat2 (Pyrethrum Parthenium). 3 (Bot; Mar; Trs) Chimen (1) (Carum carvi). 4 (Bot; reg) Hasmațuchi (1) (Anthriscus cerefolium). 5 (Bot; reg) Anason (1) (Pimpinella anisum). 6 (Bot; reg; îf tărhană) Mușcată (Pelargonium zonale). 7 (Bot; reg; îc) Tarcom-sălbatic Rotoțele (Achillea ptarmica). 8 (Reg) Varietate de fasole rotundă și mare, de culoare roșiatică, neagră sau pestriță.

TARHÓN s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). – Din tc. tarhun.

TARHÓN s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze adînc spintecate, cu flori de culoare albicioasă, cu miros și gust aromatic, ale cărei frunze se întrebuințează în bucătărie drept condiment (Artemisia Dracunculus ).

TARHÓN s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze aromate întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus).Tc. tarhun.

TARHÓN m. Plantă erbacee cu flori gălbui și cu frunze înguste, ascuțite, aromate, folosite în alimentație drept condiment. /<turc. tarhun

tarhon n. plantă aromatică, originară din Tataria, ce se mănâncă ca salată (Artemisia dracunculus). [Turc. TARHUN].

2) tarhón m. ca plantă și n. ca marfă (turc. [d. ar.] tarhun, pop. tarhon, d. gr. drakóntion, de unde și it. targóne și fr. estragon). O plantă erbacee aromatică culinară din familia compuselor originară din Siberia și Mongolia (artemisia dracúnculus).

1) Tarhón m. (cp. cu rut. targán [tarhan], rus. tarakán, libarcă, șfab, gîndac negru de bucătărie). Est Iron. Jidan. – Fem. -oancă, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TARHÓN s. v. chimen, chimion, granat, spilcuță.

TARHÓN s. (BOT.; Artemisia dracunculus) (reg.) sagna-calului.

tarhon s. v. CHIMEN. CHIMION. GRANAT. SPILCUȚĂ.

TARHON s. (BOT.; Artemisia dracunculus) (reg.) sagna-calului.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tarhón (-ni), s. m. – Plantă folosită drept condiment (Artemisia dracunculus). Tc. (arab.) tarhun (Șeineanu, II, 349; Lokotsch 2034), din gr. δραϰόντιον, cf. bg., pol. tarhon, mag. tarhonya.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tarhón, s.m. – 1. (reg.; bot.) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze aromate, întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). 2. Chimen, chimion (Carum carvi): „Horincuță cu tarhon / Nebunit-ai cap de domn” (Calendar, 1980: 110). (Maram., Trans.). – Din tc. (arab.) tarhun (Scriban, DLRM; Șăineanu, cf. DER; DEX, MDA).

tarhón, s.m. – 1. (bot.) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze aromate, întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). 2. Chimen, chimion (Carum carvi): „Horincuță cu tarhon / Nebunit-ai cap de domn” (Calendar 1980: 110). – Din tc. (arab.) tarhun (Șeineanu cf. DER).

Intrare: tarhon
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tarhon
  • tarhonul
  • tarhonu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tarhon
  • tarhonului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tarhon artemisia Dracunculus

  • 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate folosite drept condiment (Artemisia dracunculus).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: sagna-calului

etimologie: