opțiuni
  • info
2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

TARHAN, tarhani, s. m. (Entom.; reg.) Șvab1. – Din ucr. tarhan.

TARHAN, tarhani, s. m. (Entom.; reg.) Șvab1. – Din ucr. tarhan.

tarhan sm [At: TDRG / V: (reg) ~hon, tăr~, tor~, tur~ / Pl: ~i / E: ucr тарган] (Ent; Buc) 1 Șvab (Blatta orientalis). 2 Șvab (Phyllodromia germanica). 3 (Îc) ~ de-câmp Corhan-de-câmp (Ectobia lapponica).

tarhon2 sm vz tarhan

tărhan sm vz tarhan

târhăni vt [At: LEXIC REG. II, 17 / Pzi: ~nesc / E: ns cf terheli] (Mun; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A uza.

turhan sm vz tarhan

TARHAN, tarhani, s. m. Șvab1.

TARHAN, tarhani, s. m. (Entom.) Șvab1. – Ucr. tarhan.

Ortografice DOOM

tarhan (insectă) (reg.) s. m., pl. tarhani

tarhan (reg.) s. m., pl. tarhani

tarhan s. m., pl. tarhani

Etimologice

tarhan (-ni), s. m. – Libarcă (Blatta germanica). – Var. tărhan, torhan, tarhon, turhan. Rut. tarhan (Tiktin). În Bucov. și Mold.

Sinonime

TARHAN s. v. corhan, gândac de bucătărie, gândac de casă, gândac-negru, libarcă, rus, șvab.

tarhan s. v. CORHAN. GÎNDAC-DE-BUCĂTĂRIE. GÎNDAC-DE-CASĂ. GÎNDAC-NEGRU. LIBARCĂ. RUS. ȘVAB.

Arhaisme și regionalisme

târhăni, vb. IV (reg.) a uza.

Intrare: tarhan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tarhan
  • tarhanul
  • tarhanu‑
plural
  • tarhani
  • tarhanii
genitiv-dativ singular
  • tarhan
  • tarhanului
plural
  • tarhani
  • tarhanilor
vocativ singular —
plural —
tărhan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
turhan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: târhăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târhăni
  • târhănire
  • târhănit
  • târhănitu‑
  • târhănind
  • târhănindu‑
 singular plural
  • târhănește
  • târhăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târhănesc
 (să)
  • târhănesc
  • târhăneam
  • târhănii
  • târhănisem
a II-a (tu)
  • târhănești
 (să)
  • târhănești
  • târhăneai
  • târhăniși
  • târhăniseși
a III-a (el, ea)
  • târhănește
 (să)
  • târhănească
  • târhănea
  • târhăni
  • târhănise
plural I (noi)
  • târhănim
 (să)
  • târhănim
  • târhăneam
  • târhănirăm
  • târhăniserăm
  • târhănisem
a II-a (voi)
  • târhăniți
 (să)
  • târhăniți
  • târhăneați
  • târhănirăți
  • târhăniserăți
  • târhăniseți
a III-a (ei, ele)
  • târhănesc
 (să)
  • târhănească
  • târhăneau
  • târhăniră
  • târhăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tarhan, tarhanisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.