12 definiții pentru tardiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif.

TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif.

TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. Care apare, se întîmplă, se dezvoltă mai tîrziu decît normal.

TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Fr. tardif.

TARDÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Care apare, se petrece, se face (mai) târziu (decât ar trebui). [Cf. fr. tardif, it. tardivo].

TARDÍV, -Ă adj. (și adv.) care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. (< fr. tardif)

TARDÍV ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care se produce după momentul așteptat; realizat cu întârziere; târziu. 2) (despre oameni și despre manifestările lor) Care vădește o dezvoltare prea înceată; cu dezvoltare lentă; târziu. Maturizare ~ă. /<fr. tardif

tardiv a. 1. care vine (prea) târziu: regrete tardive; 2. cate crește cu încetul: fructe tardive; 3. fig. care se formează târziu: spirit tardiv.

tardív, -ă adj. (fr. tardif, d. lat. pop. tardivus, de unde vine și rom. tîrziŭ). Care vine saŭ apare tîrziŭ: regrete tardive, fructe tardive, minte tardivă. Adv. A se decide tardiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tardív adj. m., pl. tardívi; f. tardívă, pl. tardíve

tardív adj. m., pl. tardívi; f. sg. tardívă, pl. tardíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TARDÍV adj. întârziat, târziu. (O intervenție ~.)

TARDIV adj. întîrziat, tîrziu. (O intervenție ~.)

Intrare: tardiv
tardiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tardiv
  • tardivul
  • tardivu‑
  • tardi
  • tardiva
plural
  • tardivi
  • tardivii
  • tardive
  • tardivele
genitiv-dativ singular
  • tardiv
  • tardivului
  • tardive
  • tardivei
plural
  • tardivi
  • tardivilor
  • tardive
  • tardivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)