tardiv, ~ă a, av [At: ARISTIA, PLUT. / S și: (înv) ~if / Pl: ~i, ~e / E: fr tardif] 1-2 (Care apare, se întâmplă, se dezvoltă etc.) cu întârziere Si: târziu (3-4).

TARDIV, -Ă, tardivi, -e, adj. Care apare, se întîmplă, se dezvoltă mai tîrziu decît normal.

TARDIV, -Ă, tardivi, -e, adj. Care apare, se întîmplă, se dezvoltă cu întîrziere. – Fr. tardif.

TARDIV, -Ă adj. (adesea adv.) Care apare, se petrece, se face (mai) tîrziu (decît ar trebui). [Cf. fr. tardif, it. tardivo].

TARDIV, -Ă adj. (și adv.) care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. (< fr. tardif)

TARDIV ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care se produce după momentul așteptat; realizat cu întârziere; târziu. 2) (despre oameni și despre manifestările lor) Care vădește o dezvoltare prea înceată; cu dezvoltare lentă; târziu. Maturizare ~ă. /<fr. tardif

tardiv a. 1. care vine (prea) târziu: regrete tardive; 2. cate crește cu încetul: fructe tardive; 3. fig. care se formează târziu: spirit tardiv.

tardív, -ă adj. (fr. tardif, d. lat. pop. tardivus, de unde vine și rom. tîrziŭ). Care vine saŭ apare tîrziŭ: regrete tardive, fructe tardive, minte tardivă. Adv. A se decide tardiv.

tardiv adj. m., pl. tardivi; f. tardivă, pl. tardive

tardiv adj. m., pl. tardivi; f. tardivă, pl. tardive

tardiv adj. m., pl. tardivi; f. sg. tardivă, pl. tardive

TARDIV adj. întârziat, târziu. (O intervenție ~.)

TARDIV adj. întîrziat, tîrziu. (O intervenție ~.)