15 definiții pentru tarantulă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.

TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.

tarantu sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~telă, ~nchilă, ~ren~ / Pl: ~le / E: fr tarentule] Păianjen mare, veninos (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ Si: (rar) tarand (Lycosa tarentula).

TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare, care trăiește mai ales în țările meridionale și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). (Atestat în forma tarantelă) Surprinderea lor s-a manifestat prin o esclamare sălbatică și bucuria lor prin o mie de sărituri deșănțate ca oameni mușcați de tarantelă. GHICA, S. 82. – Variantă: tarantélă s. f.

TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale) a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Fr. tarentule.

TARANTÚLĂ s.f. Specie de păianjen mare care se întâlnește în țările sudice și a cărui înțepătură este deosebit de toxică. [Var. tarantelă s.f. / < fr. tarentule, cf. it. tarantola].

TARANTÚLĂ s. f. păianjen mare, foarte veninos, din țările meridionale, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ. (< fr. tarentule)

TARANTÚLĂ ~e f. Păianjen de pământ, de talie mare, veninos, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, răspândit în regiunile meridionale. /<fr. tarentule

*tarántulă f., pl. e (it. tarántola, d. Táranto, Tarent, un oraș în sudu Italiiĭ). Un fel de painjin mare care trăĭește pin vecinătatea Tarentuluĭ. Poporu crede că mușcătura luĭ cauzează toropeală și melancolie și că te vindicĭ de ĭa dacă ți se cîntă tarantela.

TARANTÉLĂ2 s. f. v. tarantulă.

TARANTÉLĂ2 s. f. v. tarantulă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tarantu (păianjen) s. f., g.-d. art. tarantulei; pl. tarantule

tarantu (păianjen) s. f., g.-d. art. tarantulei; pl. tarantule

tarantúlă (zool.) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TARANTÚLĂ s. (ZOOL.; Lycosa tarentula) (rar) tarand.

TARANTU s. (ZOOL.; Lycosa tarentula) (rar) tarand.

Intrare: tarantulă
tarantulă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tarantu
  • tarantula
plural
  • tarantule
  • tarantulele
genitiv-dativ singular
  • tarantule
  • tarantulei
plural
  • tarantule
  • tarantulelor
vocativ singular
plural
tarantelă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tarante
  • tarantela
plural
  • tarantele
  • tarantelele
genitiv-dativ singular
  • tarantele
  • tarantelei
plural
  • tarantele
  • tarantelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tarantu, tarantulesubstantiv feminin

  • 1. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: tarand
    • format_quote Surprinderea lor s-a manifestat prin o esclamare sălbatică și bucuria lor prin o mie de sărituri deșănțate ca oameni mușcați de tarantelă. GHICA, S. 82. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.