15 definiții pentru tarantulă
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.
TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
tarantulă sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~telă, ~nchilă, ~ren~ / Pl: ~le / E: fr tarentule] Păianjen mare, veninos (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ Si: (rar) tarand (Lycosa tarentula).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare, care trăiește mai ales în țările meridionale și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). (Atestat în forma tarantelă) Surprinderea lor s-a manifestat prin o esclamare sălbatică și bucuria lor prin o mie de sărituri deșănțate ca oameni mușcați de tarantelă. GHICA, S. 82. – Variantă: tarantélă s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale) a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Fr. tarentule.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de pan111
- acțiuni
TARANTÚLĂ s.f. Specie de păianjen mare care se întâlnește în țările sudice și a cărui înțepătură este deosebit de toxică. [Var. tarantelă s.f. / < fr. tarentule, cf. it. tarantola].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TARANTÚLĂ s. f. păianjen mare, foarte veninos, din țările meridionale, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ. (< fr. tarentule)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TARANTÚLĂ ~e f. Păianjen de pământ, de talie mare, veninos, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, răspândit în regiunile meridionale. /<fr. tarentule
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*tarántulă f., pl. e (it. tarántola, d. Táranto, Tarent, un oraș în sudu Italiiĭ). Un fel de painjin mare care trăĭește pin vecinătatea Tarentuluĭ. Poporu crede că mușcătura luĭ cauzează toropeală și melancolie și că te vindicĭ de ĭa dacă ți se cîntă tarantela.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TARANTÉLĂ2 s. f. v. tarantulă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TARANTÉLĂ2 s. f. v. tarantulă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de pan111
- acțiuni
TARANTÉLĂ1 s. f. v. tarantulă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tarantulă (păianjen) s. f., g.-d. art. tarantulei; pl. tarantule
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tarantulă (păianjen) s. f., g.-d. art. tarantulei; pl. tarantule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tarantúlă (zool.) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TARANTÚLĂ s. (ZOOL.; Lycosa tarentula) (rar) tarand.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TARANTULĂ s. (ZOOL.; Lycosa tarentula) (rar) tarand.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tarantulă, tarantulesubstantiv feminin
- 1. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: tarand
- Surprinderea lor s-a manifestat prin o esclamare sălbatică și bucuria lor prin o mie de sărituri deșănțate ca oameni mușcați de tarantelă. GHICA, S. 82. DLRLC
-
etimologie:
- tarentule DEX '09 DEX '98 DLRM DN