18 definiții pentru tarantulă
din care- explicative DEX (13)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
TARANTULĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantelă s. f.] – Din fr. tarentule.
TARANTULĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantelă s. f.] – Din fr. tarentule.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
tarantulă sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~telă, ~nchilă, ~ren~ / Pl: ~le / E: fr tarentule] Păianjen mare, veninos (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ Si: (rar) tarand (Lycosa tarentula).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TARANTULĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare, care trăiește mai ales în țările meridionale și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). (Atestat în forma tarantelă) Surprinderea lor s-a manifestat prin o esclamare sălbatică și bucuria lor prin o mie de sărituri deșănțate ca oameni mușcați de tarantelă. GHICA, S. 82. – Variantă: tarantelă s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TARANTULĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale) a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantelă s. f.] – Fr. tarentule.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de pan111
- acțiuni
TARANTULĂ s.f. Specie de păianjen mare care se întîlnește în țările sudice și a cărui înțepătură este deosebit de toxică. [Var. tarantelă s.f. / < fr. tarentule, cf. it. tarantola].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TARANTULĂ s. f. păianjen mare, foarte veninos, din țările meridionale, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ. (< fr. tarentule)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TARANTULĂ ~e f. Păianjen de pământ, de talie mare, veninos, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, răspândit în regiunile meridionale. /<fr. tarentule
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*tarántulă f., pl. e (it. tarántola, d. Táranto, Tarent, un oraș în sudu Italiiĭ). Un fel de painjin mare care trăĭește pin vecinătatea Tarentuluĭ. Poporu crede că mușcătura luĭ cauzează toropeală și melancolie și că te vindicĭ de ĭa dacă ți se cîntă tarantela.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TARANTELĂ2 s. f. v. tarantulă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TARANTELĂ2 s. f. v. tarantulă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de pan111
- acțiuni
taranchilă sf vz tarantulă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tarantelă2 sf vz tarantulă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tarentulă sf vz tarantulă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TARANTELĂ1 s. f. v. tarantulă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
tarantulă (păianjen) s. f., g.-d. art. tarantulei; pl. tarantule
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tarantulă (păianjen) s. f., g.-d. art. tarantulei; pl. tarantule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tarantulă (zool.) s. f., g.-d. art. tarantulei; pl. tarantule
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
TARANTULĂ s. (ZOOL.; Lycosa tarentula) (rar) tarand.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TARANTULĂ s. (ZOOL.; Lycosa tarentula) (rar) tarand.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tarantulă, tarantulesubstantiv feminin
- 1. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: tarand
- Surprinderea lor s-a manifestat prin o esclamare sălbatică și bucuria lor prin o mie de sărituri deșănțate ca oameni mușcați de tarantelă. GHICA, S. 82. DLRLC
-
etimologie:
- tarentule DEX '09 DEX '98 DLRM DN